opțiuni
  • info

8 definiții pentru încredințat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încredințat1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: încredința] 1-7 Încredințare (1-7). 8 (Reg) Logodire. 9 Adeverire. 10-13 Încredințare (10-13).

încredințat2, ~ă a [At: PALIA (1582), ap. GCR 61/19 / Pl: ~ați, ~e / E: încredința] 1 Lăsat în grija sau în păstrarea cuiva de încredere. 2 (D. un secret) Împărtășit cuiva de încredere. 3 (Reg) Logodit. 4 (Înv) Adeverit. 5 (D. acte) Legalizat. 6 Convins de adevărul unei idei. 7 (Îe) A fî (sau a rămâne) ~ că... A fi convins că... 8 (Rar) Confirmat. 9 (Rar) Sigur. 10 (Trs) Însărcinat cu o misiune de încredere. 11 Căruia i s-a dat o procură, un mandat etc. 12 Cert.

ÎNCREDINȚAT, -Ă, încredințați, -te, adj. (Numai în expr.) A fi (sau a rămîne) încredințat că... = a fi convins, a avea siguranța că... Erau încredințați că tatăl lor știa ce spune. ISPIRESCU, L. 211. Fii bine încredințată că n-are să ne știe nici pămîntul. CREANGĂ, P. 171. Încredințat fiind că cetitorul îmi va rămînea mulțămitor. NEGRUZZI, S. I 43.

ÎNCREDINȚAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCREDINȚA și A SE ÎNCREDINȚA. 2) pop. Care este sigur; convins. /v. a (se) încredința

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCREDINȚAT adj. v. convins.

ÎNCREDINȚAT adj. v. logodit.

ÎNCREDINȚAT adj. convins, sigur. (Era ~ că îl va ajuta.)

încredințat adj. v. LOGODIT.

Intrare: încredințat
încredințat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încredințat
  • ‑ncredințat
  • încredințatul
  • încredințatu‑
  • ‑ncredințatul
  • ‑ncredințatu‑
  • încredințată
  • ‑ncredințată
  • încredințata
  • ‑ncredințata
plural
  • încredințați
  • ‑ncredințați
  • încredințații
  • ‑ncredințații
  • încredințate
  • ‑ncredințate
  • încredințatele
  • ‑ncredințatele
genitiv-dativ singular
  • încredințat
  • ‑ncredințat
  • încredințatului
  • ‑ncredințatului
  • încredințate
  • ‑ncredințate
  • încredințatei
  • ‑ncredințatei
plural
  • încredințați
  • ‑ncredințați
  • încredințaților
  • ‑ncredințaților
  • încredințate
  • ‑ncredințate
  • încredințatelor
  • ‑ncredințatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încredințat, încredințatăadjectiv

  • chat_bubble A fi (sau a rămâne) încredințat că... = a fi convins, a avea siguranța că... DLRLC
    sinonime: convins sigur
    • format_quote Erau încredințați că tatăl lor știa ce spune. ISPIRESCU, L. 211. DLRLC
    • format_quote Fii bine încredințată că n-are să ne știe nici pămîntul. CREANGĂ, P. 171. DLRLC
    • format_quote Încredințat fiind că cetitorul îmi va rămînea mulțămitor. NEGRUZZI, S. I 43. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.