22 de definiții pentru încrucire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUCI, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii); a se încruci. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce; a încrucișa. – Din cruce.

CRUCI, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii); a se încruci. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce; a încrucișa. – Din cruce.

ÎNCRUCI, încrucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se cruci. – În + cruci.

ÎNCRUCI, încrucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se cruci. – În + cruci.

cruci [At: ȘINCAI, HR. II, 247 / Pzi: ~cesc / E: cruce] 1 vt (Rar; frr) A încrucișa. 2-3 vtr (D. animale; rar) A (se) încrucișa. 4-5 vtr (Rar; pex) A (se) amesteca. 6 vi (Rar) A înjura de cruce. 7-9 vr (Îvr) vi A(-și) face semnul crucii (în semn de închinare, de mirare, de spaimă etc.). 10 vr (Fig) A se mira foarte tare ca de un lucru nemaipomenit Si: a se minuna, (înv) a se ciuli.

încruci vtr [At: DA ms / V: încorucia / Pzi: ~cesc / E: în- + cruci] (Înv) 1-3 A (se) cruci (7-9). 4-5 A (se) încrucișa (1-2).

CRUCI, crucesc, vb. IV. 1. Refl. Ase mira foarte tare de un lucru ciudat, neobișnuit, a rămîne cu gura căscată; a se minuna. Nu cumva ai învățat carte acolo la militărie? s-a crucit nenea Ghiță. SADOVEANU, M. C. 76. Oamenii se cruciră, le puseră toate la loc, cutremurați ca în fața unei taine, și îngropară iar lădița. AGÎRBICEANU, S. P. 27. Mamă-sa... s-a crucit privind Cusătura fetei. COȘBUC, P. I 245. El se cruci cînd văzu pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 101. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce, a încrucișa. Cu-a sale brațe sub capul lui crucite... Privește. ALECSANDRI, P. A. – Variantă:(regional) încruci (CREANGĂ, A. 34, SEVASTOS, N. 332, ȘEZ. VI 14) vb. IV.

A SE CRUCI mă ~esc intranz. (despre persoane) A se mira foarte tare (făcându-și semnul crucii). /Din cruce

crucì v. 1. a face semnul crucii (de mirare ori de spaimă): m’am crucit când am auzit; 2. a încrucișa: cu a sale brațe sub capul lui crucite AL.

încrucì v. a-și face crucea de uimire: se încrucia lumea de mirare CR.

crucésc (mă) v. refl. (d. cruce). Îmĭ fac cruce (de mare mirare orĭ de sperietură), mă mir foarte mult. – Și mă încrucesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cruci1 (a ~) (a încrucișa) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucesc, imperf. 3 sg. crucea; conj. prez. 3 să crucească

*cruci2 (a se ~) (a se mira) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se crucește, imperf. 3 sg. se crucea; conj. prez. 3 să se crucească

!încruci (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încrucește, imperf. 3 sg. se încrucea; conj. prez. 3 se încrucească

cruci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucesc, imperf. 3 sg. crucea; conj. prez. 3 sg. și pl. crucească

încruci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrucesc, imperf. 3 sg. încrucea; conj. prez. 3 sg. și pl. încrucească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRUCI vb. a se minuna, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. și Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.)

ÎNCRUCI vb. v. cruci, minuna, uimi, ului.

CRUCI vb. a se minuna, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. și Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.)

încruci vb. v. CRUCI. MINUNA. UIMI. ULUI.

Intrare: încrucire
încrucire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrucire
  • ‑ncrucire
  • încrucirea
  • ‑ncrucirea
plural
  • încruciri
  • ‑ncruciri
  • încrucirile
  • ‑ncrucirile
genitiv-dativ singular
  • încruciri
  • ‑ncruciri
  • încrucirii
  • ‑ncrucirii
plural
  • încruciri
  • ‑ncruciri
  • încrucirilor
  • ‑ncrucirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încruci, încrucescverb

etimologie:
  • În + cruci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.