17 definiții pentru încrunta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCRUNTA, încrunt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta.

ÎNCRUNTA, încrunt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta.

încrunta [At: PRAV. GOV., ap. TDRG / Pzi: încrunt / E: în- + crunta] 1-2 vtr (Înv) A (se) umple de sânge. 3-4 vtr (Înv) A (se) înroși de sânge. 5 vt (Înv) A bate pe cineva, umplându-l de sânge. 6 vt (Înv) A mușca pe cineva până ce sângerează. 7 vr (Pop) A sângera din cauza unei răni. 8 vr (Pop; spc) A-i ieși cuiva sânge dintr-un dinte lovit. 9 vr (Înv; fig) A se mânji cu o faptă urâtă, condamnabilă. 10 vt (Pop) A tăia puțin ca să dea sângele. 11 vt (Pop; spc) A cresta în formă de cruce pleoapa ochilor la oi. 12 vr A privi cu asprime. 13 vt (Nob) A fixa pe cineva cu priviri cmnte. 14-15 vtr (D. sprâncene) A (se) încreți. 16-17 vtr (D. oameni) A apropia sprâncenele și a face cute verticale pe frunte, în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare, mirare etc. 18 vt (îvp) A tunde puțin mustățile.

ÎNCRUNTA, încrunt, vb. I. Refl. 1. A face o cută pe frunte, între sprîncene (în semn de nemulțumire sau de mînie), a privi aspru. Se încruntau chiorîș dorobanții de la Agie. C. PETRESCU, A. R. 8. Drăguții mei, Nu-mi fiți dușmănei, Nu vă-ntunecați, Nu vă încruntați. ALECSANDRI, P. P. 117. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») Moș Gheorghe se încruntă la ele și le face semn să-și bage mințile în cap. SP. POPESCU, M. G. 37. ♦ Tranz. (Mai ales cu privire la sprîncene) A încreți, a strînge. Candachia nu știe ce să facă cu sprîncenele-i subțiri: să le-ncrunte ori să le însenineze. SADOVEANU, F. J. 688. Încruntă sprînceană și se oțărî de supărare. ISPIRESCU, U. 83. Tată – întrebă fata – de unde ai calul d-tale?... – La ce-ți trebuie s-o știi? zise el, încruntînd sprincenile. EMINESCU, N. 18. 2. (Învechit și popular, uneori urmat de determinări) A se umple de sînge, a se muia în sînge, a se roși. L-au scos din apă afară ca să nu se cufunde și să se încrunte toată apa cu sînge. SBIERA, P. 125. ◊ Refl. reciproc. Vierul cu dinții, leul cu unghiile, unul pre altul se încruntară. ȚICHINDEAL, F. 32. ◊ Tranz. Mi-l întreba S-aleagă ceva: Paloș să-și încrunte, Au luptă să lupte? TEODORESCU, P. P. 499. ♦ Tranz. (Cu privire la ochi) A înroși. Grecul beat paloșu-i da, Iar Vulcan cum îl lua, Ochii-n sînge-și încrunta. ALECSANDRI, P. P. 138. – Prez. ind. și: (rar) încruntez (CARAGIALE, O. I 45). – Variantă: (învechit și popular) crunta, cruntez (BĂLCESCU, O. I 319, ȘEZ. VII 90), vb. I.

A ÎNCRUNTA încrunt tranz. (sprâncenele sau fruntea) A face să se încrunte. [Sil. în-crun-] /în + a crunta

A SE ÎNCRUNTA mă încrunt intranz. 1) A exprima nemulțumire (printr-o mină cruntă); a lua o înfățișare supărată. 2) înv. A se umple de sânge. /în + înv. a (se) crunta

încruntà v. 1. a (se) însângera: să se încrunte toată apa cu sânge; 2. a privi aspru, sălbatec: a încrunta ochii din sprâncene. [Lat. CRUENTARE].

încrúnt, a v. tr. (d. crunt). Vechĭ. Cruntez. Azĭ. Mă uĭt furios (sălbatic): a încrunta sprincenele, ochiĭ. V. intr. Încrunt din ochĭ, din sprincene, mă uĭt furios. V. refl. Mă uĭt furios: a te încrunta la cineva. – În Olt. și încront (Șez. 1922, 54).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încrunta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încrunt, 2 sg. încrunți, 3 încruntă; conj. prez. 1 sg. să încrunt, 3 să încrunte

încrunta (a ~) vb., ind. prez. 3 încruntă

încrunta vb., ind. prez. 1 sg. încrunt, 3 sg. și pl. încruntă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCRUNTA vb. v. înroși, însângera, roși, sângera.

ÎNCRUNTA vb. a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Ce te-ai ~ astfel?)

ÎNCRUNTA vb. a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Ce te-ai ~ astfel?)

încrunta vb. v. ÎNROȘI. ÎNSÎNGERA. ROȘI. SÎNGERA.

A se încrunta ≠ a se descrunta

Intrare: încrunta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrunta
  • ‑ncrunta
  • încruntare
  • ‑ncruntare
  • încruntat
  • ‑ncruntat
  • încruntatu‑
  • ‑ncruntatu‑
  • încruntând
  • ‑ncruntând
  • încruntându‑
  • ‑ncruntându‑
singular plural
  • încruntă
  • ‑ncruntă
  • încruntați
  • ‑ncruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrunt
  • ‑ncrunt
(să)
  • încrunt
  • ‑ncrunt
  • încruntam
  • ‑ncruntam
  • încruntai
  • ‑ncruntai
  • încruntasem
  • ‑ncruntasem
a II-a (tu)
  • încrunți
  • ‑ncrunți
(să)
  • încrunți
  • ‑ncrunți
  • încruntai
  • ‑ncruntai
  • încruntași
  • ‑ncruntași
  • încruntaseși
  • ‑ncruntaseși
a III-a (el, ea)
  • încruntă
  • ‑ncruntă
(să)
  • încrunte
  • ‑ncrunte
  • încrunta
  • ‑ncrunta
  • încruntă
  • ‑ncruntă
  • încruntase
  • ‑ncruntase
plural I (noi)
  • încruntăm
  • ‑ncruntăm
(să)
  • încruntăm
  • ‑ncruntăm
  • încruntam
  • ‑ncruntam
  • încruntarăm
  • ‑ncruntarăm
  • încruntaserăm
  • ‑ncruntaserăm
  • încruntasem
  • ‑ncruntasem
a II-a (voi)
  • încruntați
  • ‑ncruntați
(să)
  • încruntați
  • ‑ncruntați
  • încruntați
  • ‑ncruntați
  • încruntarăți
  • ‑ncruntarăți
  • încruntaserăți
  • ‑ncruntaserăți
  • încruntaseți
  • ‑ncruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • încruntă
  • ‑ncruntă
(să)
  • încrunte
  • ‑ncrunte
  • încruntau
  • ‑ncruntau
  • încrunta
  • ‑ncrunta
  • încruntaseră
  • ‑ncruntaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crunta
  • cruntare
  • cruntat
  • cruntatu‑
  • cruntând
  • cruntându‑
singular plural
  • cruntea
  • cruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cruntez
(să)
  • cruntez
  • cruntam
  • cruntai
  • cruntasem
a II-a (tu)
  • cruntezi
(să)
  • cruntezi
  • cruntai
  • cruntași
  • cruntaseși
a III-a (el, ea)
  • cruntea
(să)
  • crunteze
  • crunta
  • cruntă
  • cruntase
plural I (noi)
  • cruntăm
(să)
  • cruntăm
  • cruntam
  • cruntarăm
  • cruntaserăm
  • cruntasem
a II-a (voi)
  • cruntați
(să)
  • cruntați
  • cruntați
  • cruntarăți
  • cruntaserăți
  • cruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • cruntea
(să)
  • crunteze
  • cruntau
  • crunta
  • cruntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încrunta, încruntverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se încruntau chiorîș dorobanții de la Agie. C. PETRESCU, A. R. 8. DLRLC
    • format_quote Drăguții mei, Nu-mi fiți dușmănei, Nu vă-ntunecați, Nu vă încruntați. ALECSANDRI, P. P. 117. DLRLC
    • format_quote Moș Gheorghe se încruntă la ele și le face semn să-și bage mințile în cap. SP. POPESCU, M. G. 37. DLRLC
    • format_quote Candachia nu știe ce să facă cu sprîncenele-i subțiri: să le-ncrunte ori să le însenineze. SADOVEANU, F. J. 688. DLRLC
    • format_quote Încruntă sprînceană și se oțărî de supărare. ISPIRESCU, U. 83. DLRLC
    • format_quote Tată – întrebă fata – de unde ai calul d-tale?... – La ce-ți trebuie s-o știi? zise el, încruntînd sprincenile. EMINESCU, N. 18. DLRLC
  • 2. reflexiv învechit A se umple de sânge; a se înroși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote L-au scos din apă afară ca să nu se cufunde și să se încrunte toată apa cu sînge. SBIERA, P. 125. DLRLC
    • format_quote reciproc Vierul cu dinții, leul cu unghiile, unul pre altul se încruntară. ȚICHINDEAL, F. 32. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Mi-l întreba S-aleagă ceva: Paloș să-și încrunte, Au luptă să lupte? TEODORESCU, P. P. 499. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv Cu privire la ochi: înroși. DLRLC
      sinonime: înroși
      • format_quote Grecul beat paloșu-i da, Iar Vulcan cum îl lua, Ochii-n sînge-și încrunta. ALECSANDRI, P. P. 138. DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ și: încruntez. DLRLC
etimologie:
  • În + crunta DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.