8 definiții pentru încuiat (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCUIAT2, -Ă, încuiați, -te, adj. 1. Închis cu cheia, cu zăvorul. 2. (Pop.) Constipat. ♦ Fig. (Adesea substantivat; fam.) Care este insensibil la argumente, incapabil de a înțelege noul, care nu iese din părerile lui; p. ext. care nu este sociabil. – V. încuia.

ÎNCUIAT2, -Ă, încuiați, -te, adj. 1. Închis cu cheia, cu zăvorul. 2. (Pop.) Constipat. ♦ Fig. (Adesea substantivat; fam.) Care este insensibil la argumente, incapabil de a înțelege noul, care nu iese din părerile lui; p. ext. care nu este sociabil. – V. încuia.

încuiat2, ~ă [At: CORESI, EV. 124/25 / V: ~iet, ~unat / Pl: ~ați, ~e / E: încuia] 1 a Închis cu cheia, cu zăvorul, cu lacătul etc. 2 a (Pop) Constipat. 3-4 smf, a (Fig; fam) (Om) incapabil de a înțelege noul. 5 a (Pex) Care nu este sociabil. 6 a Insensibil la argumente. 7 a Lipsit de orizont. 8 a Care nu iese din părerile lui. 9 a Prost. 10 a Izolat într-o cameră.

ÎNCUIAT, -Ă, încuiați, -te, adj. 1. (Despre uși, porți, p. ext. despre încăperi sau obiecte) Închis cu cheia, cu zăvorul. La ușile lor încuiate Mai adaugă lăcate. BENIUC, V. 112. A rămas lada-ncuiată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424. ♦ (Despre persoane) Izolat într-o încăpere închisă cu cheia. Le ține pe toate [fetele] închise la un loc într-o cămară din palatul său, încuiate și zăvorîte cu nouă uși de fer. ISPIRESCU, L. 232. 2. (Popular) Constipat. ♦ Fig. (Familiar) Cu idei înguste, fără orizont, incapabil să primească idei noi; p. ext. necomunicativ, tăcut, nesociabil. Nu-s un magistrat îmbîcsit, încuiat. GALAN, Z. R. 152.

ÎNCUIAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCUIA și A SE ÎNCUIA. 2) fig. (despre persoane) Care nu este comunicativ. /v. a (se) încuia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCUIAT adj. 1. ferecat, închis, zăvorât. (Casă, ușă ~.) *2. v. mărginit.

ÎNCUIAT adj. 1. ferecat, închis, zăvorît. (Casă, ușă ~.) 2.* (fig.) îngust, limitat, mărginit, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)

Intrare: încuiat (adj.)
încuiat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încuiat
  • ‑ncuiat
  • încuiatul
  • încuiatu‑
  • ‑ncuiatul
  • ‑ncuiatu‑
  • încuia
  • ‑ncuia
  • încuiata
  • ‑ncuiata
plural
  • încuiați
  • ‑ncuiați
  • încuiații
  • ‑ncuiații
  • încuiate
  • ‑ncuiate
  • încuiatele
  • ‑ncuiatele
genitiv-dativ singular
  • încuiat
  • ‑ncuiat
  • încuiatului
  • ‑ncuiatului
  • încuiate
  • ‑ncuiate
  • încuiatei
  • ‑ncuiatei
plural
  • încuiați
  • ‑ncuiați
  • încuiaților
  • ‑ncuiaților
  • încuiate
  • ‑ncuiate
  • încuiatelor
  • ‑ncuiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încuiat, încuiaadjectiv

etimologie:
  • vezi încuia DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.