O definiție pentru încuviințat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
încuviințat, ~ă [At: MINEIUL (1776), 52 1/2 / Pl: ~ați, ~e / E: încuviința] 1 (Înv) Potrivit. 2 (Înv) Întemeiat. 3-4 Pentru care s-a dat încuviințare (1-2). 5 Permis.
Intrare: încuviințat
încuviințat adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)