7 definiții pentru încâlcit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂLCIT, -Ă, încâlciți, -te, adj. (Despre fire de ață, de păr etc.) Încurcat2. ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. ♦ Fig. (Despre gânduri, idei, vorbe etc.) Confuz, neclar, obscur. ♦ (Despre scris) Neciteț, ilizibil, neclar. – V. încâlci.

ÎNCÂLCIT, -Ă, încâlciți, -te, adj. (Despre fire de ață, de păr etc.) Încurcat2. ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. ♦ Fig. (Despre gânduri, idei, vorbe etc.) Confuz, neclar, obscur. ♦ (Despre scris) Neciteț, ilizibil, neclar. – V. încâlci.

încâlcit1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: încâlci] 1-3 Încâlcire (1, 3-4).

încâlcit2, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. II, 176/25 / Pl: ~iți, ~e / E: încâlci] 1 (D. fire de ață, de păr etc.) încurcat2 (1). 2 (Spc) Nepieptănat. 3 (Reg; îcs) Pânză ~ă Joc nedefinit mai îndeaproape. 4 (D. drumuri, străzi etc.) Întortocheat. 5 (D. lucruri) Învălmășit. 6 (D. o problemă, o afacere etc.) Complicat. 7 (Fig; d. gânduri, idei, vorbe etc.) Confuz. 8 (D. scris) Ilizibil. 9 (Fig; d. oameni) Cu mintea greoaie, întunecată.

ÎNCÂLCIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCÂLCI și A SE ÎNCÂLCI. 2) (despre drumuri, străzi etc.) Care are multe coturi. /v. a (se) încâlci

ÎNCÎLCIT, -Ă, încîlciți, -te, adj. (Mai ales despre fire, păr) Amestecat unul cu altul astfel încît cu greu se pot desface; încurcat. În bărbile lor încîlcite Se-mpiedică vîntul. COȘBUC, P. II 31. Era minunea satului- un maestru în cusături țărănești. Cele mai delicate flori și steluțe, cele mai încîlcite și mai migăloase rîuri – pentru el erau jucării. VLAHUȚĂ, O. A. II 291. Scînteie desperarea în ochi-i crunți de sînge, Și încîlcit e părul lui negru. EMINESCU, O. I 88. ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. Am ocolit parcă străzi încîlcite. SAHIA, N. 55. Drumurile cele încîlcite printre vii. ȘEZ. III 184. ♦ (Despre gînduri, idei, vorbe) Confuz, obscur, greu de înțeles, neclar. Ce? Cum? Ajutor? – tresări cercetatul, rupt din chinul unor gînduri încîlcite. GALAN, Z. R. 217. Sînt lucruri care par foarte clare, pe cînd în realitate sînt foarte grele și încîlcite. GHEREA, ST. CR. II 15. Întrebările următoare... cît mai încîlcite, au găsit aproape la toate elevele aceleași cunoștințe sigure. VLAHUȚĂ, O. A. 437. ♦ (Despre scris) Neciteț. M-am cercat să citesc un romanț din acele manuscrise, dar scrisoarea era atît de încîlcită, încît le-am lăsat. NEGRUZZI, S. I 11.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCÂLCIT adj. 1. v. încurcat. 2. încurcat, întortocheat, sucit. (Fraze ~.) 3. v. complicat. 4. v. confuz.

ÎNCÎLCIT adj. 1. amestecat, încurcat. (Fire ~.) 2. încurcat, întortocheat, sucit. (Fraze ~.) 3. complicat, încurcat. (Trebuie rezolvată această problemă ~.) 4. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.)

Intrare: încâlcit
încâlcit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încâlcit
  • ‑ncâlcit
  • încâlcitul
  • încâlcitu‑
  • ‑ncâlcitul
  • ‑ncâlcitu‑
  • încâlci
  • ‑ncâlci
  • încâlcita
  • ‑ncâlcita
plural
  • încâlciți
  • ‑ncâlciți
  • încâlciții
  • ‑ncâlciții
  • încâlcite
  • ‑ncâlcite
  • încâlcitele
  • ‑ncâlcitele
genitiv-dativ singular
  • încâlcit
  • ‑ncâlcit
  • încâlcitului
  • ‑ncâlcitului
  • încâlcite
  • ‑ncâlcite
  • încâlcitei
  • ‑ncâlcitei
plural
  • încâlciți
  • ‑ncâlciți
  • încâlciților
  • ‑ncâlciților
  • încâlcite
  • ‑ncâlcite
  • încâlcitelor
  • ‑ncâlcitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încâlcit, încâlciadjectiv

  • 1. (Despre fire de ață, de păr etc.) Încurcat (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încurcat
    • format_quote În bărbile lor încîlcite Se-mpiedică vîntul. COȘBUC, P. II 31. DLRLC
    • format_quote Era minunea satului – un maestru în cusături țărănești. Cele mai delicate flori și steluțe, cele mai încîlcite și mai migăloase rîuri – pentru el erau jucării. VLAHUȚĂ, O. A. II 291. DLRLC
    • format_quote Scînteie desperarea în ochi-i crunți de sînge, Și încîlcit e părul lui negru. EMINESCU, O. I 88. DLRLC
    • 1.1. figurat Despre drumuri, străzi etc.: întortocheat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: întortocheat
      • format_quote Am ocolit parcă străzi încîlcite. SAHIA, N. 55. DLRLC
      • format_quote Drumurile cele încîlcite printre vii. ȘEZ. III 184. DLRLC
    • 1.2. figurat Despre gânduri, idei, vorbe etc.: confuz, neclar, obscur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ce? Cum? Ajutor? – tresări cercetatul, rupt din chinul unor gînduri încîlcite. GALAN, Z. R. 217. DLRLC
      • format_quote Sînt lucruri care par foarte clare, pe cînd în realitate sînt foarte grele și încîlcite. GHEREA, ST. CR. II 15. DLRLC
      • format_quote Întrebările următoare... cît mai încîlcite, au găsit aproape la toate elevele aceleași cunoștințe sigure. VLAHUȚĂ, O. A. 437. DLRLC
    • 1.3. Despre scris: ilizibil, neciteț, neclar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote M-am cercat să citesc un romanț din acele manuscrise, dar scrisoarea era atît de încîlcită, încît le-am lăsat. NEGRUZZI, S. I 11. DLRLC
etimologie:
  • vezi încâlci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.