15 definiții pentru încântare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂNTARE, încântări, s. f. 1. Starea celui încântat; sentiment de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; farmec, vrajă. 2. (Concr.) Aspect, fapt, lucru care produce o vie plăcere. – V. încânta.

încântare sf [At: DACIA LIT. 270/10 / Pl: ~tări / E: încânta] 1-2 (Îvp) Fermecare (prin pronunțarea unor formule magice). 3 Captivare până la fascinație Si: fascinare, fermacare, vrăjire. 4 Producere a unei stări de bucurie, delectare. 5 Farmec. 6 Vrajă. 7 Entuziasm. 8 (Ccr) Lucru care încântă (1).

ÎNCÂNTARE, (2) încântări, s. f. 1. Starea celui încântat; sentiment de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; farmec, vrajă. 2. (Concr.) Aspect, fapt, lucru care produce o vie plăcere. – V. încânta.

ÎNCÂNTARE s.f. 1. Sentiment de bucurie, de satisfacție; farmec. 2. Lucru care încîntă. [< încînta].

ÎNCÂNTARE s. f. 1. sentiment de bucurie, de satisfacție; farmec. 2. lucru care încântă. (< încânta)

ÎNCÂNTARE ~ări f. 1) v. A ÎNCÂNTA. 2) Lucru sau faptă care încântă. /v. a încânta

încântare f. 1. acțiunea de a încânta; 2. lucru minunat și surprinzător; 3. bucurie foarte vie: nopți de ’ncântare ca zile luminoase AL.

ÎNCÎNTARE, încîntări, s. f. 1. Sentiment de bucurie, de satisfacție, de mulțumire; farmec, vrajă. Făceai tu treaba și pentru ei, o făceai cu o încîntare care alunga oboseala. PAS, Z. I 273. 2. (Concretizat) Lucru, aspect, fapt etc. care încîntă. Balurile... sînt adevărate încîntări. SADOVEANU, O. VII 227. Palate cu mii de încîntări. ODOBESCU, S. III 14. Pe atunci nu erau cluburi, presă, bulevard și grădini cu cîntări și încîntări. GHICA, S. 86.

*încîntáre f. Farmec, fascinațiune: o noapte plină de încîntare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încântare s. f., g.-d. art. încântării; pl. încântări

încântare s. f., g.-d. art. încântării; pl. încântări

încântare s. f., g.-d. art. încântării; (lucruri, fapte) pl. încântări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCÂNTARE s. 1. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, răpire, seducere, seducție, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) 2. v. desfătare. 3. v. farmec.

ÎNCÎNTARE s. 1. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, răpire, seducere, seducție, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) 2. delectare, desfătare, farmec, plăcere, voluptate, vrajă, (înv. și reg.) tefericie, (înv.) încîntec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Viață plină de ~; ~ pe care o poate da o lectură bună.) 3. farmec, fascinație, magie, vrajă, (fig.) poezie. (~ miraculoasă a nopții.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Nihil agere delectat (lat. „E o încîntare să nu faci nimic”) – Cicero, în De oratore (II, 24). Veche locuțiune latină la adresa leneșilor, a fost înlocuită de expresia italiană modernă : Dolce farniente (vezi la litera D.) LIT.

Intrare: încântare
încântare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încântare
  • ‑ncântare
  • încântarea
  • ‑ncântarea
plural
  • încântări
  • ‑ncântări
  • încântările
  • ‑ncântările
genitiv-dativ singular
  • încântări
  • ‑ncântări
  • încântării
  • ‑ncântării
plural
  • încântări
  • ‑ncântări
  • încântărilor
  • ‑ncântărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încântare, încântărisubstantiv feminin

  • 1. Starea celui încântat; sentiment de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Făceai tu treaba și pentru ei, o făceai cu o încîntare care alunga oboseala. PAS, Z. I 273. DLRLC
  • 2. concretizat Aspect, fapt, lucru care produce o vie plăcere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Balurile... sînt adevărate încîntări. SADOVEANU, O. VII 227. DLRLC
    • format_quote Palate cu mii de încîntări. ODOBESCU, S. III 14. DLRLC
    • format_quote Pe atunci nu erau cluburi, presă, bulevard și grădini cu cîntări și încîntări. GHICA, S. 86. DLRLC
etimologie:
  • vezi încânta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.