8 definiții pentru încăierătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCĂIERĂTURĂ s. f. (Rar) Încăierare. – Încăiera + suf. -ătură.
ÎNCĂIERĂTURĂ s. f. (Rar) Încăierare. – Încăiera + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încăierătură sf [At: ODOBESCU, S. III, 13 / Pl: ~ri / E: încăiera + -tură] 1-3 (Rar) Încăierare (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCĂIERĂTURĂ s. f. (Rar) Încăierare. Încăierătura fu gata. RETEGANUL, P. I 60. A zugrăvit cu penelul său energic și realizat o încăierătură înfuriată de oameni. ODOBESCU, S. III 130.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încăierătură (rar) s. f., g.-d. art. încăierăturii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încăierătură (rar) s. f., g.-d. art. încăierăturii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încăierătură s. f., g.-d. art. încăierăturii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCĂIERĂTURĂ s. v. bătaie, încăierare, luptă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încăierătură s. v. BĂTAIE. ÎNCĂIERARE. LUPTĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
încăierătură, încăierăturisubstantiv feminin
- 1. Bătaie, luptă, încăierare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bătaie luptă încăierare
- Încăierătura fu gata. RETEGANUL, P. I 60. DLRLC
- A zugrăvit cu penelul său energic și realizat o încăierătură înfuriată de oameni. ODOBESCU, S. III 130. DLRLC
-
etimologie:
- Încăiera + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.