19 definiții pentru încăleca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂLECA, încalec, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra. ◊ Expr. A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice. ♦ P. anal. A se urca pe un obiect ca pe cal. 2. Refl. A se suprapune. 3. Tranz. Fig. A se face stăpân pe cineva; a domina, a supune. [Var.: (reg.) încălica vb. I] – Lat. incaballicare.

ÎNCĂLECA, încalec, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra. ◊ Expr. A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice. ♦ P. anal. A se urca pe un obiect ca pe cal. 2. Refl. A se suprapune. 3. Tranz. Fig. A se face stăpân pe cineva; a domina, a supune. [Var.: (reg.) încălica vb. I] – Lat. incaballicare.

încăleca [At: COD. VOR. 54/1 / V: (îrg) ~lica / Pzi: încalec / E: ml *incaballicare] 1-2 vti A (se) sui călare Si: (îvp) a (se) încălăra (1-4). 3-4 vti (Înv; pex) A călări. 5 vi (Înv; d. popoare nomade sau d. armate) A părăsi un loc, plecând călare. 6 vi(Înv; îe) A ~ în oaste A pleca la război. 7 vi (Pop; îe) A ~ pe nevoie A ieși din sărăcie. 8-9 vtr (Pop; d. cabaline) A (se) împerechea. 10 vr (Pfm) A se suprapune. 11 vt (Pfm; c. i. oameni) A supune.

ÎNCĂLECA, încalec, vb. I. 1. Tranz. (Folosit mai ales absol.) A se sui călare (pe cal sau pe alt animal). Dacă poftești să mergi și d-ta, încalecă îndată. ISPIRESCU, L. 9. Genarul încălecă și zbură... în urma fugiților. EMINESCU, N. 15. Încălecînd, se înturnă la palat. NEGRUZZI, S. I 149. Mîndra calu-ncăleca, Spre Muncel vesel pleca. ALECSANDRI, P. P. 49. ◊ Intranz. (Complementul indică un cal sau alt animal) Fata împăratului încălecă apoi pe Galben-de-Soare. ISPIRESCU, L. 22. Hai, încalecă iute pe cal și te du la nuntă. CREANGĂ, P. 170. Încălecați pe cai, pe măgari... și, după zmeu, la goană! ALECSANDRI, T. I 420. (Complementul indică un lucru) Încalec pe copacul doborît și-l curăț de crengi. STANCU, D. 142. Încalecă pe un biet de lemn. ȘEZ. III 192. (Formulă în povestiri) Am încălecat... pe-o șa și-am venit de v-am spus povestea așa. CREANGĂ, P. 34. (Fig.) Mă hotăresc a-mi scutura lenea și a încăleca pe condei. ALECSANDRI, C. 95. ◊ Refl. (Rar) Pe cal s-a încălecat. SEVASTOS, N. 119. ♦ (Cu privire la persoane) A așeza călare. Pe un cal l-încălica, La Brăila-l trimetea. TEODORESCU, P. P. 575. ♦ (Cu privire la cai) A călări. Iapa sură pe care o încăleca un jocheu, a nu știu cărui domn... NEGRUZZI, S. I 42. Purta platoșă ostășească și încăleca un cal negru. BĂLCESCU, O. II 242. 2. Refl. reciproc. A se suprapune (trecînd sau stînd unul peste altul). Norii, jos de tot, se mișcau în palii lungi, încălecîndu-se unii peste alții. D. ZAMFIRESCU, R. 254. Pe sus stînci uriașe, diforme, se încalecă, se-nghesuiesc. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. ◊ Fig. Meșterul Roman simți cuvintele încălecîndu-i-se încă din gîtlej. GALAN, Z. R. 87. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la oameni) A se face stăpîn, a pune stăpînire pe ceva, a subjuga, a supune. ♦ Intranz. (În expr.) A încăleca pe nevoie = a răzbi, a ieși deasupra unei nevoi. Munceau în dreapta și în stînga, că doar-doar a încăleca pe nevoie. CREANGĂ, P. 140. – Variantă: încălica (COȘBUC, P. II 177, SEVASTOS, N. 169, ALECSANDRI, P. P. 387) vb. I.

A ÎNCĂLECA încalec 1. intranz. A se urca călare (pe un animal sau pe un obiect). ~ pe cal. ~ pe șa.~ pe nevoie a ieși din dificultăți materiale. 2. tranz. 1) (animale de călărie sau anumite obiecte) A merge călare. 2) fig. A lua sub dominație (prin mijloace reprobabile). /<lat. incaballicare

A SE ÎNCĂLECA pers. 3 se încalecă intranz. A veni deasupra (unul peste altul). Dinții se încalecă. /<lat. incaballicare

încălecà v. 1. a se urca pe cal; 2. fig. a domina: doar va încăleca pe nevoia CR. [Lat. CABALLICARE].

ÎNCĂLICA vb. I v. încăleca.

încálec, a -ălecá v. intr. (mlat. cabállico, -áre, d. caballus, cal; it. cavalcare, pv. [en]cavalgar, fr. chevaucher, sp. cabalgar, pv. cavalgar). Vest. Mă urc pe cal saŭ șed pe cal: a încăleca pe cal, pe zid. V. tr. Mă pun călare: acest cal e greŭ de încălecat. Fig. Supun: sărăcia îl încălecase. Pun călare (încălărez): infanteriștĭ încălecațĭ. – În est -álic, -ălicát.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încăleca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încalec, 2 sg. încaleci, 3 încalecă; conj. prez. 1 sg. să încalec, 3 să încalece

încăleca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încalec, 3 încalecă

încăleca vb., ind. prez. 1 sg. încalec, 3 sg. și pl. încalecă, perf. s. 1. sg. încălecai

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCĂLECA vb. 1. (înv.) a se încălăra. (~ pe cal.) 2. v. călări. 3. v. coincide.

ÎNCĂLECA vb. 1. (înv.) a se încălăra. (~ pe cal.) 2. a călări. (~ un cal de rasă.) 3. a coincide, a se suprapune. (Două ședințe care se ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

încăleca (încalec, încălecat), vb.1. A se sui pe cal. – 2. A călări, a merge călare. – 3. A se împerechea armăsarul cu iapa. – 4. A învinge, a domina, a supune. – 5. (Arg.) A o lua la sănătoasa. – Mr. (î)ncalic, megl. ancalic. Lat. pop. cabăllĭcāre (Pușcariu 805; Candrea-Dens., 213; REW 1439; DAR), cf. alb. (n)galjkoń, it. cavalcare, prov., cat., port. cavalgar, fr. chevaucher, sp. cabalgar. Cf. cal, călare, descăleca.Der. încălecat, adj. (suprapus, se spune despre literele chirilice care se scriau de obicei între două rînduri); încălecător, adj. (care este călare pe cal).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

încăleca, încalec v. t. 1. a domina. 2. (vulg.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

Intrare: încăleca
verb (VT73)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăleca
  • ‑ncăleca
  • încălecare
  • ‑ncălecare
  • încălecat
  • ‑ncălecat
  • încălecatu‑
  • ‑ncălecatu‑
  • încălecând
  • ‑ncălecând
  • încălecându‑
  • ‑ncălecându‑
singular plural
  • încalecă
  • ‑ncalecă
  • încălecați
  • ‑ncălecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încalec
  • ‑ncalec
(să)
  • încalec
  • ‑ncalec
  • încălecam
  • ‑ncălecam
  • încălecai
  • ‑ncălecai
  • încălecasem
  • ‑ncălecasem
a II-a (tu)
  • încaleci
  • ‑ncaleci
(să)
  • încaleci
  • ‑ncaleci
  • încălecai
  • ‑ncălecai
  • încălecași
  • ‑ncălecași
  • încălecaseși
  • ‑ncălecaseși
a III-a (el, ea)
  • încalecă
  • ‑ncalecă
(să)
  • încalece
  • ‑ncalece
  • încăleca
  • ‑ncăleca
  • încălecă
  • ‑ncălecă
  • încălecase
  • ‑ncălecase
plural I (noi)
  • încălecăm
  • ‑ncălecăm
(să)
  • încalecăm
  • ‑ncalecăm
  • încălecam
  • ‑ncălecam
  • încălecarăm
  • ‑ncălecarăm
  • încălecaserăm
  • ‑ncălecaserăm
  • încălecasem
  • ‑ncălecasem
a II-a (voi)
  • încălecați
  • ‑ncălecați
(să)
  • încalecați
  • ‑ncalecați
  • încălecați
  • ‑ncălecați
  • încălecarăți
  • ‑ncălecarăți
  • încălecaserăți
  • ‑ncălecaserăți
  • încălecaseți
  • ‑ncălecaseți
a III-a (ei, ele)
  • încalecă
  • ‑ncalecă
(să)
  • încalece
  • ‑ncalece
  • încălecau
  • ‑ncălecau
  • încăleca
  • ‑ncăleca
  • încălecaseră
  • ‑ncălecaseră
verb (VT73)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încălica
  • ‑ncălica
  • încălicare
  • ‑ncălicare
  • încălicat
  • ‑ncălicat
  • încălicatu‑
  • ‑ncălicatu‑
  • încălicând
  • ‑ncălicând
  • încălicându‑
  • ‑ncălicându‑
singular plural
  • încalică
  • ‑ncalică
  • încălicați
  • ‑ncălicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încalic
  • ‑ncalic
(să)
  • încalic
  • ‑ncalic
  • încălicam
  • ‑ncălicam
  • încălicai
  • ‑ncălicai
  • încălicasem
  • ‑ncălicasem
a II-a (tu)
  • încalici
  • ‑ncalici
(să)
  • încalici
  • ‑ncalici
  • încălicai
  • ‑ncălicai
  • încălicași
  • ‑ncălicași
  • încălicaseși
  • ‑ncălicaseși
a III-a (el, ea)
  • încalică
  • ‑ncalică
(să)
  • încalice
  • ‑ncalice
  • încălica
  • ‑ncălica
  • încălică
  • ‑ncălică
  • încălicase
  • ‑ncălicase
plural I (noi)
  • încălicăm
  • ‑ncălicăm
(să)
  • încalicăm
  • ‑ncalicăm
  • încălicam
  • ‑ncălicam
  • încălicarăm
  • ‑ncălicarăm
  • încălicaserăm
  • ‑ncălicaserăm
  • încălicasem
  • ‑ncălicasem
a II-a (voi)
  • încălicați
  • ‑ncălicați
(să)
  • încalicați
  • ‑ncalicați
  • încălicați
  • ‑ncălicați
  • încălicarăți
  • ‑ncălicarăți
  • încălicaserăți
  • ‑ncălicaserăți
  • încălicaseți
  • ‑ncălicaseți
a III-a (ei, ele)
  • încalică
  • ‑ncalică
(să)
  • încalice
  • ‑ncalice
  • încălicau
  • ‑ncălicau
  • încălica
  • ‑ncălica
  • încălicaseră
  • ‑ncălicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încăleca, încalecverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă poftești să mergi și d-ta, încalecă îndată. ISPIRESCU, L. 9. DLRLC
    • format_quote Genarul încălecă și zbură... în urma fugiților. EMINESCU, N. 15. DLRLC
    • format_quote Încălecînd, se înturnă la palat. NEGRUZZI, S. I 149. DLRLC
    • format_quote Mîndra calu-ncăleca, Spre Muncel vesel pleca. ALECSANDRI, P. P. 49. DLRLC
    • format_quote Fata împăratului încălecă apoi pe Galben-de-Soare. ISPIRESCU, L. 22. DLRLC
    • format_quote Hai, încalecă iute pe cal și te du la nuntă. CREANGĂ, P. 170. DLRLC
    • format_quote Încălecați pe cai, pe măgari... și, după zmeu, la goană! ALECSANDRI, T. I 420. DLRLC
    • format_quote reflexiv rar Pe cal s-a încălecat. SEVASTOS, N. 119. DLRLC
    • format_quote Pe un cal l-încălica, La Brăila-l trimetea. TEODORESCU, P. P. 575. DLRLC
    • format_quote Iapa sură pe care o încăleca un jocheu, a nu știu cărui domn... NEGRUZZI, S. I 42. DLRLC
    • format_quote Purta platoșă ostășească și încăleca un cal negru. BĂLCESCU, O. II 242. DLRLC
    • 1.1. prin analogie A se urca pe un obiect ca pe cal. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Încalec pe copacul doborît și-l curăț de crengi. STANCU, D. 142. DLRLC
      • format_quote Încalecă pe un biet de lemn. ȘEZ. III 192. DLRLC
      • format_quote (Formulă în povestiri) Am încălecat... pe-o șa și-am venit de v-am spus povestea așa. CREANGĂ, P. 34. DLRLC
      • format_quote figurat Mă hotăresc a-mi scutura lenea și a încăleca pe condei. ALECSANDRI, C. 95. DLRLC
    • chat_bubble A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: răzbi
      • format_quote Munceau în dreapta și în stînga, că doar-doar a încăleca pe nevoie. CREANGĂ, P. 140. DLRLC
  • 2. reflexiv A se suprapune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: suprapune
    • format_quote Norii, jos de tot, se mișcau în palii lungi, încălecîndu-se unii peste alții. D. ZAMFIRESCU, R. 254. DLRLC
    • format_quote Pe sus stînci uriașe, diforme, se încalecă, se-nghesuiesc. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. DLRLC
    • format_quote figurat Meșterul Roman simți cuvintele încălecîndu-i-se încă din gîtlej. GALAN, Z. R. 87. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A se face stăpân pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.