încăpere sf [At:TEODORESCU, P. P. 172 / Pl: ~ri / E: încăpea] 1-2 (Înv) Volum (utilizabil) al unui recipient, vas etc. 3 (Înv) Spațiu. 4 (Înv; îs) Semnul ~ri $Paranteză. 5 (Înv; îla) De ~ mare încăpător. 6 (Înv) Concepere a unei ființe umane. 7 Cameră.

ÎNCĂPERE, încăperi, s. f. 1. Cameră, odaie. Față în față la masa pusă în mijlocul încăperii, ei grăiau de mult despre cum merg lucrurile în sat. CAMILAR, TEM. 81. De o parte și de alta se deschideau opt uși, care dădeau în încăperile principale. VLAHUȚĂ, O. A. III 83. Gios are o încăpere mare, care a fost... magazie. NEGRUZZI, S. I 311. ◊ Fig. Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, Pădurea noastră tace părăsită: Eu singur cînt cu vocea obosită Și trec prin încăperile-i deșarte. IOSIF, P. 46. A frumseții haruri goale ce simțirile-i adapă, Încăperile gîndirii mai nu pot să le încapă. EMINESCU, O. I 79. 2. Spațiu închis din toate părțile. Ne pună-n încăperea aceluiași sicriu. EMINESCU, O. I 129.

ÎNCĂPERE ~i f. Spațiu în interiorul unei clădiri. ~ de locuit. /v. a încăpea

încăpere f. acțiunea de a încăpea și rezultatul ei: 1. spațiu, întindere: în încăperea aceluiaș sicriu EM.; 2. cameră: ușile deosebitelor încăperi OD.

încăpére f. Acțiunea de a încăpea. Spațiŭ, întindere, cum e o cavitate, un compartiment, o cameră: inima omuluĭ are patru încăperĭ, această casă are opt încăperĭ.

încăpere s. f., g.-d. încăperii; pl. încăperi

încăpere s. f., g.-d. încăperii; pl. încăperi

încăpere s. f., g.-d. art. încăperii; pl. încăperi

ÎNCĂPERE s. v. cameră.

ÎNCĂPERE s. cameră, odaie, (pop.) sală, (înv. și reg.) sobă, (reg.) casă, (înv.) cămară, stanță. (Apartament cu două ~.)

ÎNCĂPERE. Subst. Încăpere, sală, săliță (dim.), hipostil (arhit.), tabliniu (ant.); incintă, casă (reg.). Locuință, apartament, garsonieră, mansardă. Cameră, cămară (înv.), cuhnie (reg.), odaie (pop.), odăiță (dim.), sobă (reg.); chilie (fam.), chilioară (dim.), chiliuță; cameră de zi; sufragerie, sală de mîncare, prînzitor (înv. și reg.), tricliniu (ant.), refector (rar); cameră de oaspeți, salon, salonaș (dim.); dormitor, cameră de dormit, iatac, ietăcel (dim.); cameră de lucru, cabinet, birou. Bucătărie, bucătărioară (dim.), cuhnie (reg.), becerie (înv.), chicinetă. Debara; cămară, cămăruță (dim.), șpais (reg.), celar, celărel (pop., dim.), chiler (reg.). Anticameră, hol, foaier, antreu, antrețel (dim.), vestiar, vestibul, protiron (ant.), marchiză; coridor, coridoraș (dim.), culoar. Baie, băiță (dim.), cabină de baie. Toaletă, spălător, spălătorie; toaletă, closet, budă (fam.), veceu (fam.), umblătoare (pop.), privată (pop.), hazna, latrină, vespasiană (livr.), pisoar. Pivniță, beci, hrubă, subsol, bașcă (înv. și reg.). Clasă, sală de clasă; sală de seminar; laborator; atelier; amfiteatru, sală de curs, auditoriu, aulă; sală de festivități, sală de spectacole; sală de teatru; sală de expoziție, salon, galerie; sală de sport, sală de gimnastică, hală (de sport). Cancelarie, cancelariat, birou, oficiu, calem (înv.). Cantină, sală de mese. Club; sală de biliard; sală de dans; fumoar; parloar (livr.), vorbitor; vestiar, garderobă. V. așezămînt de cult, construcție, închisoare, local, locuință, magazie, școală.