8 definiții pentru îndobitocire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNDOBITOCIRE s. f. Acțiunea de a (se) îndobitoci și rezultatul ei. – V. îndobitoci.
ÎNDOBITOCIRE s. f. Acțiunea de a (se) îndobitoci și rezultatul ei. – V. îndobitoci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îndobitocire sf [At: DA / Pl: -ri I E: îndobitoci] 1 Pierdere a facultăților intelectuale. 2 Pierdere a oricăror principii morale. 3 Pierdere a tuturor deprinderilor civilizate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNDOBITOCIRE s. f. Faptul de a îndobitoci.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îndobitocire s. f., g.-d. art. îndobitocirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îndobitocire s. f., g.-d. art. îndobitocirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îndobitocire s. f., g.-d. art. îndobitocirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNDOBITOCIRE s. 1. prostire, tâmpire. 2. v. abrutizare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNDOBITOCIRE s. prostire, tîmpire.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
îndobitocire, îndobitocirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) îndobitoci și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: abrutizare prostire tâmpire
etimologie:
- îndobitoci DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.