15 definiții pentru îndoit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDOIT, -Ă, îndoiți, -te, adj. I. 1. Strâns prin îndoire; care păstrează urma unei împăturiri; cu îndoituri. 2. Curbat, încovoiat. II. 1. Care este de două ori mai mare sau mai mult decât altceva; dublu2, dublat; p. ext. înmulțit, sporit, mărit. ◊ (Substantivat, n.) Îndoitul unei sume. 2. Amestecat (în părți egale) cu alt lichid; subțiat. III. Care este nesigur de părerea sa, care stă la îndoială. – V. îndoi.

ÎNDOIT, -Ă, îndoiți, -te, adj. I. 1. Strâns prin îndoire; care păstrează urma unei împăturiri; cu îndoituri. 2. Curbat, încovoiat. II. 1. Care este de două ori mai mare sau mai mult decât altceva; dublu2, dublat; p. ext. înmulțit, sporit, mărit. ◊ (Substantivat, n.) Îndoitul unei sume. 2. Amestecat (în părți egale) cu alt lichid; subțiat. III. Care este nesigur de părerea sa, care stă la îndoială. – V. îndoi.

îndoit2, ~ă a [At: CORESI, EV. 386/36 / P: ~do-it / V: ~iat / Pl: ~iți, ~e / E: îndoi] 1 Strâns prin îndoire (4) Si: împăturit. 2 Care păstrează urma unei împăturiri. 3 Curbat. 4 Dublat. 5 (Pex) Înmulțit. 6 (D. lichide) Amestecat în părți egale cu un alt lichid. 7 Nesigur de părerea sa. 8 (Fig; d. oameni) Care are o înclinație spre ceva. 9 (Înv) Care este de două feluri. 10 (Înv) Alcătuit din două părți. 11 Mărit. 12 Întărit. 13 Cu îndoituri. 14 Gârbovit. 15 Înclinat. 16 (Fig; d. oameni) Convins să-și schimbe părerea. 17 Neîncrezător. 18 Care se teme. 19 (Îls) Inimă ~ă Nehotărâre. 20 (Îal) Nesiguranță. 21 (Reg; îlav) Cu inima ~ă Cu inima îndurerată. 22 (Înv) Lipsit de credință. 23 (Înv) Bănuitor.

îndoit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 59/2 / V: ~iat / Pl: (rar) ~uri / E: îndoi] 1 Dublare. 2-5 Îndoire (2-5). 6 Gârbovire. 7-9 Îndoire (7-9). 10 Aplecare. 11 Teamă. 12 Dublare. 13 (Pex) Mărire. 14 Întărire. 15 (Înv) Opoziție. 16 (Înv; îlav) Fără ~ Cu certitudine. 17 (Înv; îla) De ~ Care se poate îndoi (5) ușor. 18 (Înv; îla) De ne ~ Cert. 19 (Reg; lpl) Cuplu alcătuit din două persoane văduve.

ÎNDOIT, -Ă, îndoiți, -te, adj. I. Care este de două ori mai mare sau mai mult decît altceva, dublat; p. ext. înmulțit, mărit, sporit. Schimbase rîsul... pe un plîns cu rînduri îndoite de lacrimi. MIRONESCU, S. A. 51. C-o putere îndoită... o smunci pe babă de mijloc. EMINESCU, N. 10. ◊ (Adverbial, rar) Nicicum nu ne-am fi stînjinit a face acest schimb în care am fi fost îndoit cîștigați. NEGRUZZI, S. I 244. ◊ (Substantivat, n.) Îndoitul unei sume. II. 1. Amestecat (în părți egale) cu altceva. Vin îndoit cu apă.Tocană de carne de berbece îndoită cu ceapă. RETEGANUL, P. III 83. 2. Care este pus în două, împăturit; cu capetele, cu marginile adunate. Hîrtie îndoită. ♦ Care păstrează urma (dunga, cuta) unei îndoituri. Hîrtie cu colțurile îndoite. 3. Încovoiat, curbat. Piciorul stîng, bandajat voluminos la labă, stă îndoit între picioarele de lemn pornite din subsuoară. ARGHEZI, P. T. 148. În lumina difuză a unui bec, văd un bătrîn uscat și îndoit. BART, S. M. 33. III. Care este nesigur în convingerea, în credința sa; care n-are încredere, care stă la îndoială; șovăitor. Mergeam încet pe cărare cu capul fierbinte, cu inima îndoită. SADOVEANU, O. VIII 12. ♦ (Neobișnuit) Plin de îndoială, greu (III 2). E bărbat cu scaun la cap și pe deasupra are curaj în ceasurile cele mai îndoite. VORNIC, P. 224. ♦ (Învechit) Îndoielnic. Lupta ținu cîtva îndoită, căci cînd unii, cînd alții dovedeau, și din nou se întorceau la luptă. BĂLCESCU, O. II 322.

îndoit a. 1. dublu; 2. strâns, încovoiat; 3. fig. îndoelnic: acum ți-e inima îndoită.

îndoít, -ă adj. Duplu. Încovoĭat. Cu inima îndoită, stînd la îndoĭală, pregetînd, șovăind. Adv. Duplu, de doŭă orĭ maĭ: am cîștigat îndoit maĭ mult.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndoit1 (curbat; dublu) adj. m., pl. îndoiți; f. îndoi, pl. îndoite

*îndoit1 adj. m., pl. îndoiți; f. îndoită, pl. îndoite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDOIT adj. 1. v. împăturit. 2. v. încovoiat. 3. curbat, încovoiat, întors, răsucit, strâmb, strâmbat. (Cui ~.) 4. curbat, încovoiat, răsucit, strâmb. (Fiare ~.) 5. adus, încovoiat, rotilat. (Paloș ~.) 6. strâmb, (pop.) cârn. (Cuțit ~.) 7. v. aplecat. 8. v. adus. 9. v. încovrigat. 10. v. suflecat. 11. v. revolut. 12. v. dublu. 13. v. diluat.

ÎNDOIT adj. 1. împăturit, pliat, strîns, (pop.) păturit. (O coală de hîrtie ~.) 2. arcuit, curb, curbat, încovoiat, (livr.) cambrat, (rar) arcat, recurbat, (înv. și reg.) încujbat, scovîrdat, (înv.) arcos. (Bară metalică ~.) 3. curbat, încovoiat, întors, răsucit, strîmb, strîmbat. (Cui ~.) 4. curbat, încovoiat, răsucit, strîmb. (Fiare ~.) 5. adus, încovoiat, rotilat. (Paloș ~.) 6. strîmb, (pop.) cîrn. (Cuțit ~.) 7. aplecat, curbat, înclinat, încovoiat, lăsat, plecat, (reg.) polignit. (Copac cu crengile ~.) 8. adus, aplecat, cocîrjat, cocoșat, curbat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Cu spatele ~.) 9. încîrligat, încolăcit, încovoiat, încovrigat. (Coadă ~.) 10. întors, răsfrînt, ridicat, suflecat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cămașă cu mînecile ~.) 11. (BOT.) întors, răsfrînt, revolut, (înv.) reflex. (Frunză ~.) 12. dublu. (A plătit un preț ~.) 13. diluat, slab, subțiat, subțire, (reg.) rărit. (Lapte ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BIS DAT, QUI CITO DAT (lat.) cine dă repede dă îndoit – Publius Syrus, „Sententiae”, 8. V. și La façon de donner vaut mieux que ce qu’on donne.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a regula (pe cineva) cu sula îndoită expr. (vulg.) a agasa, a sâcâi, a tracasa.

Intrare: îndoit
îndoit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndoit
  • ‑ndoit
  • îndoitul
  • îndoitu‑
  • ‑ndoitul
  • ‑ndoitu‑
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoita
  • ‑ndoita
plural
  • îndoiți
  • ‑ndoiți
  • îndoiții
  • ‑ndoiții
  • îndoite
  • ‑ndoite
  • îndoitele
  • ‑ndoitele
genitiv-dativ singular
  • îndoit
  • ‑ndoit
  • îndoitului
  • ‑ndoitului
  • îndoite
  • ‑ndoite
  • îndoitei
  • ‑ndoitei
plural
  • îndoiți
  • ‑ndoiți
  • îndoiților
  • ‑ndoiților
  • îndoite
  • ‑ndoite
  • îndoitelor
  • ‑ndoitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndoit, îndoiadjectiv

  • 1. Strâns prin îndoire; care păstrează urma unei împăturiri; cu îndoituri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împăturit
    • format_quote Hârtie îndoită. DLRLC
    • 1.1. Care păstrează urma (dunga, cuta) unei îndoituri. DLRLC
      • format_quote Hârtie cu colțurile îndoite. DLRLC
  • 2. Curbat, încovoiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Piciorul stîng, bandajat voluminos la labă, stă îndoit între picioarele de lemn pornite din subsuoară. ARGHEZI, P. T. 148. DLRLC
    • format_quote În lumina difuză a unui bec, văd un bătrîn uscat și îndoit. BART, S. M. 33. DLRLC
  • 3. Care este de două ori mai mare sau mai mult decât altceva; dublu (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. prin extensiune Mărit, sporit, înmulțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Schimbase rîsul... pe un plîns cu rînduri îndoite de lacrimi. MIRONESCU, S. A. 51. DLRLC
      • format_quote C-o putere îndoită... o smunci pe babă de mijloc. EMINESCU, N. 10. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial rar Nicicum nu ne-am fi stînjinit a face acest schimb în care am fi fost îndoit cîștigați. NEGRUZZI, S. I 244. DLRLC
      • format_quote (și) substantivat neutru Îndoitul unei sume. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. Amestecat (în părți egale) cu alt lichid. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: subțiat
    • format_quote Vin îndoit cu apă. DLRLC
    • format_quote Tocană de carne de berbece îndoită cu ceapă. RETEGANUL, P. III 83. DLRLC
  • 5. Care este nesigur de părerea sa, care stă la îndoială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șovăitor
    • format_quote Mergeam încet pe cărare cu capul fierbinte, cu inima îndoită. SADOVEANU, O. VIII 12. DLRLC
    • 5.1. neobișnuit Plin de îndoială, greu (5.1.). DLRLC
      sinonime: greu
      • format_quote E bărbat cu scaun la cap și pe deasupra are curaj în ceasurile cele mai îndoite. VORNIC, P. 224. DLRLC
    • 5.2. învechit Îndoielnic. DLRLC
      sinonime: îndoielnic
      • format_quote Lupta ținu cîtva îndoită, căci cînd unii, cînd alții dovedeau, și din nou se întorceau la luptă. BĂLCESCU, O. II 322. DLRLC
etimologie:
  • vezi îndoi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.