opțiuni
  • info

13 definiții pentru îndurător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDURĂTOR, -OARE, îndurători, -oare, adj. (Înv.) 1. Plin de milă; milostiv. 2. Care suportă cu răbdare suferințele; răbdător. – Îndura + suf. -ător.

îndurător, ~oare a [At: CORESI, EV. 363/18 / Pl: ~i, ~oare / E: îndura + -ător] 1 Care se arată milos, bun, binevoitor. 2 (Înv) Duios. 3 (Înv) Răbdător.

ÎNDURĂTOR, -OARE, îndurători, -oare, adj. 1. Plin de milă; milostiv. 2. Care suportă cu răbdare suferințele; răbdător. – Îndura + suf. -ător.

ÎNDURĂTOR, -OARE, îndurători, -oare, adj. 1. Plin de milă; milostiv. Vezi că și el era drept, îndurător și viteaz. ISPIRESCU, L. 111. 2. Care suportă suferințele; răbdător. Romînul, vechi moștean al acestui pămînt, e îndurător și ospătos și darnic. ODOBESCU, S. III 550.

ÎNDURĂTOR ~oare (~ori, ~oare) Care îndură; care rabdă cu tărie; răbdător. 2) Care se îndură; caracterizat prin milă; sensibil la suferințele și nenorocirile altuia; milos; milostiv; cruțător. /a îndura + suf. ~ător

îndurător a. care (se) îndură, milostiv.

îndurătór, -oáre adj. Care se îndură, milostiv, clement.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndurător (înv.) adj. m., pl. îndurători; f. sg. și pl. îndurătoare

îndurător (înv.) adj. m., pl. îndurători; f. sg. și pl. îndurătoare

îndurător adj. m., pl. îndurători; f. sg. și pl. îndurătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDURĂTOR adj. 1. v. iertător. 2. v. bun. 3. v. răbdător.

ÎNDURĂTOR adj. 1. iertător, indulgent, îngăduitor, milostiv, (livr.) clement. (Om lesne ~.) 2. (BIS.) bun, îngăduitor, milos, milostiv, (înv. și reg.) milostivnic, (înv.) cruțător, milosîrd, milosîrdnic, mizericordios. (O divinitate ~.) 3. răbdător, (pop.) răbduriu. (E foarte ~ în fața suferinței.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

„Îndurătoarea” v. Maica Domnului.

Intrare: îndurător
îndurător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndurător
  • ‑ndurător
  • îndurătorul
  • îndurătoru‑
  • ‑ndurătorul
  • ‑ndurătoru‑
  • îndurătoare
  • ‑ndurătoare
  • îndurătoarea
  • ‑ndurătoarea
plural
  • îndurători
  • ‑ndurători
  • îndurătorii
  • ‑ndurătorii
  • îndurătoare
  • ‑ndurătoare
  • îndurătoarele
  • ‑ndurătoarele
genitiv-dativ singular
  • îndurător
  • ‑ndurător
  • îndurătorului
  • ‑ndurătorului
  • îndurătoare
  • ‑ndurătoare
  • îndurătoarei
  • ‑ndurătoarei
plural
  • îndurători
  • ‑ndurători
  • îndurătorilor
  • ‑ndurătorilor
  • îndurătoare
  • ‑ndurătoare
  • îndurătoarelor
  • ‑ndurătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndurător, îndurătoareadjectiv

învechit
  • 1. Plin de milă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bun cruțător iertător milos milostiv
    • format_quote Vezi că și el era drept, îndurător și viteaz. ISPIRESCU, L. 111. DLRLC
  • 2. Care suportă cu răbdare suferințele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răbdător
    • format_quote Romînul, vechi moștean al acestui pămînt, e îndurător și ospătos și darnic. ODOBESCU, S. III 550. DLRLC
etimologie:
  • Îndura + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.