10 definiții pentru îndușmănire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndușmănire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: îndușmăni] (Reg) 1 Sentiment de dușmănie față de cineva sau de ceva. 2 Ceartă.

ÎNDUȘMĂNI, îndușmănesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se dușmăni. – În + dușmăni.

ÎNDUȘMĂNI, îndușmănesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se dușmăni. – În + dușmăni.

îndușmăni [At: I. NEGRUZZI, S, ap. TDRG / Pzi: ~nesc / E: în- + dușmăni] (Reg) 1-2 vtrr A (se) dușmăni. 3 vr A se certa.

ÎNDUȘMĂNI, îndușmănesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Rar) A intra în dușmănie, a nutri sentimente dușmănoase, a se dușmăni.

îndușmănésc v. tr. Fac dușman, învrăjbesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!îndușmăni (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndușmănește, imperf. 3 sg. se îndușmănea; conj. prez. 3 să se îndușmănească

îndușmăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndușmănesc, imperf. 3 sg. îndușmănea; conj. prez. 3 sg. și pl. îndușmănească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDUȘMĂNI vb. v. dușmăni, urî, vrăjmăși.

îndușmăni vb. v. DUȘMĂNI. URÎ. VRĂJMĂȘI.

Intrare: îndușmănire
îndușmănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndușmănire
  • ‑ndușmănire
  • îndușmănirea
  • ‑ndușmănirea
plural
  • îndușmăniri
  • ‑ndușmăniri
  • îndușmănirile
  • ‑ndușmănirile
genitiv-dativ singular
  • îndușmăniri
  • ‑ndușmăniri
  • îndușmănirii
  • ‑ndușmănirii
plural
  • îndușmăniri
  • ‑ndușmăniri
  • îndușmănirilor
  • ‑ndușmănirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndușmăni, îndușmănescverb

etimologie:
  • În + dușmăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.