opțiuni
  • info

9 definiții pentru înfăptuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFĂPTUIRE, înfăptuiri, s. f. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; realizare, îndeplinire; (concr.) operă realizată. – V. înfăptui.

ÎNFĂPTUIRE, înfăptuiri, s. f. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; realizare, îndeplinire; (concr.) operă realizată. – V. înfăptui.

înfăptuire sf [At: MAIORESCU, CR. II, 324 / P: ~tu-i~ / Pl: ~ri / E: înfăptui] 1 Aducere la îndeplinire a unui plan Si: realizare. 2 Transpunere în realitate a unui gând, a unui vis. 3 (Ccr) Operă realizată.

ÎNFĂPTUIRE, înfăptuiri, s. f. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; îndeplinire, realizare; (concretizat) operă realizată. Înfăptuirile regimului de democrație populară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfăptuire s. f., g.-d. art. înfăptuirii; pl. înfăptuiri

înfăptuire s. f., g.-d. art. înfăptuirii; pl. înfăptuiri

înfăptuire s. f., g.-d. art. înfăptuirii; pl. înfăptuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFĂPTUIRE s. 1. v. executare. 2. v. realizare. 3. v. îndeplinire. 4. v. făurire. 5. producere, realizare. (După ~ Unirii.)

ÎNFĂPTUIRE s. 1. efectuare, executare, execuție, facere, împlinire, îndeplinire, realizare, săvîrșire, (înv.) săvîrșit. (~ unei lucrări.) 2. (concr.) operă, realizare. (O mare ~.) 3. îndeplinire, realizare, (înv.) realizație. (~ unui vechi vis.) 4. creare, făurire, întemeiere, realizare. (~ unui stat național unitar.) 5. producere, realizare. (~ Unirii.)

Înfăptuire ≠ neînfăptuire

Intrare: înfăptuire
înfăptuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfăptuire
  • ‑nfăptuire
  • înfăptuirea
  • ‑nfăptuirea
plural
  • înfăptuiri
  • ‑nfăptuiri
  • înfăptuirile
  • ‑nfăptuirile
genitiv-dativ singular
  • înfăptuiri
  • ‑nfăptuiri
  • înfăptuirii
  • ‑nfăptuirii
plural
  • înfăptuiri
  • ‑nfăptuiri
  • înfăptuirilor
  • ‑nfăptuirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfăptuire, înfăptuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi înfăptui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.