9 definiții pentru înfășurare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFĂȘURARE, înfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) înfășura și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Fiecare dintre ansamblele de bobine sau de bare care alcătuiesc circuitele electrice ale unor mașini și aparate electrice. – V. înfășura.

înfășurare sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 171 / Pl: ~rări / E: înfășură] 1 Acoperire strânsă de jur-împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. Si: (înv) înfășare (1), înfășat1 (1), înfășurat1 (1). 2 (Fig) Învăluire. 3 Încolăcire. 4 Depănare pe un ghem, fus etc. Si: înfășurat1 (4). 5 (Ccr) Fiecare dintre ansamblurile de bobine sau de bare care alcătuiesc circuitele electrice ale unor mașini și aparate electrice.

ÎNFĂȘURARE, înfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) înfășura și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Fiecare dintre ansamblurile de bobine sau de bare care alcătuiesc circuitele electrice ale unor mașini și aparate electrice. – V. înfășura.

ÎNFĂȘURARE, înfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) înfășura; bobinaj. Înfășurarea aței pe ghem. ♦ (Concretizat) Ansamblu de spire conductoare care fac parte dintr-un circuit elastic al unui aparat sau instrument electric sau al unei mașini electrice.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfășurare s. f., g.-d. art. înfășurării; pl. înfășurări

înfășurare s. f., g.-d. art. înfășurării; pl. înfășurări

înfășurare s. f., g.-d. art. înfășurării; pl. înfășurări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFĂȘURARE s. 1. depănare. (~ a firului pe mosor.) 2. v. încolăcire. 3. v. încingere. 4. v. învelire. 5. (FIZ.) înfășurare electrică = bobinaj.

ÎNFĂȘURARE s. 1. depănare. (~ a firului pe mosor.) 2. încolăcire, invălătucire, răsucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (~ unui obiect flexibil în jurul...) 3. încingere, încins, înfășurat, strîngere, strîns. (~ brîului în talie.) 4. acoperire, învelire, învelit, (pop.) învăluire. (~ cuiva cu un pled.)

Intrare: înfășurare
înfășurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfășurare
  • ‑nfășurare
  • înfășurarea
  • ‑nfășurarea
plural
  • înfășurări
  • ‑nfășurări
  • înfășurările
  • ‑nfășurările
genitiv-dativ singular
  • înfășurări
  • ‑nfășurări
  • înfășurării
  • ‑nfășurării
plural
  • înfășurări
  • ‑nfășurări
  • înfășurărilor
  • ‑nfășurărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfășurare, înfășurărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înfășura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bobinaj
    • format_quote Înfășurarea aței pe ghem. DLRLC
    • 1.1. concretizat Fiecare dintre ansamblele de bobine sau de bare care alcătuiesc circuitele electrice ale unor mașini și aparate electrice. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • vezi înfășura DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.