12 definiții pentru înghesuit (s.n.)
din care- explicative (7)
- morfologice (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNGHESUIT1 s. n. Înghesuire. – V. înghesui.
înghesuit1 sn [At: PAS. Z. IV, 265 / V: ~ghezu~, înghis~ / Pl: ~uri / E: înghesui] 1-5 Înghesuire (1-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGHESUIT1 s. n. (Rar) Înghesuire. – V. înghesui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNGHESUIT1 s. n. (Rar) Înghesuire. ◊ Expr. Pe înghesuite = în îmbulzeală, strîns, corp la corp. Strada era îngustă, astfel că bătălia s-a încins pe înghesuite. PAS, Z. IV 265. – Formă gramaticală: (în expr.) înghesuite.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înghezuit1 sn vz înghesuit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înghisuit1 sn vz înghesuit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înghizuit sn vz înghesuit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înghesuit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!înghesuit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înghesuit s. n. (pl. înghesuite în loc. pe ~)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înghesuite (pe ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înghesuite (pe ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
înghesuitsubstantiv neutru
- 1. Înghesuire. DEX '09 DEX '98sinonime: înghesuire
- Pe înghesuite = în îmbulzeală, corp la corp. DLRLCsinonime: strâns
- Strada era îngustă, astfel că bătălia s-a încins pe înghesuite. PAS, Z. IV 265. DLRLC
-
-
- comentariu Formă gramaticală (în expresie): înghesuite DLRLC
etimologie:
- înghesui DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.