îngheț sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / S și: (înv) înghieț / Pl: ~uri / E: drr îngheța] 1 Ger. 2 Răceală. 3 (Fig) Împietrire. 4 (Fig) Rigiditate. 5 (Fig) Fior de frig. 6 Trecere a apei în stare de gheață. 7 Congelare.

ÎNGHEȚ, înghețuri, s. n. 1. Stare a atmosferei în care temperatura coboară sub zero grade, provocînd înghețarea apei din natură, a pămîntului etc. Cînd se lasă înghețul, casele în construcție sînt bătute în scînduri pînă în primăvară. PAS, Z. I 27. Înghețul pe sub streșini dă sloi, pe cîmp dă vînt. COȘBUC, P. II 185. Începu o ploaie d-alea de părea că toarnă cu găleata... apoi dete un îngheț. ISPIRESCU, L. 28. Stihii a lumii patru, supuse lui Arald, Străbateți voi pămîntul... Faceți din piatră aur și din îngheț văpaie. EMINESCU, O. I 94. 2. Fig. Răceală, fior de frig. Cînd a bănuit că se apropie de ziuă, l-a trecut înghețul prin vine. POPA, V. 75. Dar azi vălul cade, crudo!... Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheț. EMINESCU, O. I 30. Înghețul morții inima-mi slei. NEGRUZZI, S. II 31.

ÎNGHEȚ ~uri n. 1) Fenomen care se produce în natură (la o temperatură mai joasă de zero grade) și care se manifestă prin trecerea apei din stare lichidă în stare solidă sau prin întărirea corpurilor ce conțin apă. A da (sau a se lăsa) ~ul. 2) fig. Senzație de frig; răceală puternică. /v. a îngheța

îngheț n. 1. frig mare ce face să înghețe apa: a dat un îngheț; 2. (poetic) ghiață: faceți din piatră aur și din îngheț văpaie EM.

1) înghéț n., pl. urĭ (d. îngheț 2. V. dezgheț). Înghețare, acțiunea de a îngheța. A dat un îngheț astă noapte, a înghețat (apa, rîu) astă noapte.

îngheț s. n., pl. înghețuri

îngheț s. n., pl. înghețuri

îngheț s. n., pl. înghețuri

ÎNGHEȚ s. (rar) înghețare. (S-a produs ~ la sol.)

ÎNGHEȚ s. (rar) înghețare. (S-a produs ~ la sol.)

Îngheț ≠ dezgheț

ÎNGHÉȚ (< îngheța) s. n. (FIZ.) Fenomen de trecere a apei din starea lichidă sau de vapori în stare solidă (gheață), când temperatura mediului respectiv persistă un anumit timp sub 0°C; stare a atmosferei care determină apariția acestui fenomen. ◊ Î. peren (permanent) = persistență continuă sau multianuală a înghețului în partea superficială a scoarței terestre sau numai în sol, frecventă în zona subpolară și polară a celor două emisfere ale Pământului. 2. (CLIMATOL.) Scădere a temperaturii aerului sub 0°C determinată de advecția aerului rece (î. advectiv) sau de răcirea aerului din cursul nopții ca urmare a radiației efective intense (î. de radiație). 3. Fig. Fior de frig; răceală pătrunzătoare.