ÎNGHEȚATĂ, înghețate, s. f. Preparat răcoritor făcut dintr-o compoziție cu bază de fructe, lapte, zahăr etc., răcită, într-un aparat special, pînă la solidificare; porție din acest preparat. Înghețată de vanilie. Înghețată de zmeură. ▭ Ie ( = ia) o înghețată, doar te-i mai răcori... De care poftești? De alămîie? ALECSANDRI, T. I 159.

ÎNGHEȚATĂ ~e f. 1) Produs de cofetărie preparat prin congelarea unor creme (din lapte, frișcă, ouă). 2) Porție din acest produs. /v. a îngheța

înghețată f. cremă din lapte, ouă și zahăr, sau sucul fructelor îndulcit cu zahăr și înghețat cu ajutorul unui aparat frigorific.

înghețátă f., pl. e. Sirop de fructe saŭ lapte cu zahăr și cu oŭă aromatizat cu vanilie, cafea, cĭocolată, fisticĭ ș. a. pus să înghețe într’un cilindru de metal pus și el și învîrtit într’un cĭubăr cu gheață amestecată cu sare: înghețată de caise, vanilie, fisticĭ, ș. a. V. șerbet.

înghețat, ~ă [At: MARCOVICI, D. 130 / S și: înghieț~ / Pl: ~ați, ~e, (pop) ~țăți / E: îngheța] 1 a (D. lichide) Transformat în gheață. 2-3 a (D. unele corpuri solide îmbibate cu apă sau cu alt lichid) (Întărit sau) acoperit cu o pojghiță de gheață. 4 a (D. plante) Degerat. 5 a (Îs) Zona ~ă Zonă polară unde gheața nu se topește niciodată. 6 a (D. ființe; îe) A fi ~ bocnă A fi cuprins puternic de frig. 7 a (D. lucruri; îae) A fi întărit prin transformarea în gheață a lichidului conținut. 8 a (Fig) Rece ca gheața. 9 a (D. ființe) Înțepenit de frig. 10 a (Fig) înmărmurit de emoție. 11 a (Fin; capital; îoc lichid) Blocat. 12 a (Fin; d. capital) Care nu mai poate fi pus în circulație. 13 a (D. salarii, prețuri) A cărui mărire este împiedicată pentru a preveni creșterea inflației. 14 a (D. legume, fructe, carne etc.) Congelat. 15-16 a (D. ochi) Cu privirea (fixă sau) lipsită de expresie. 17 sf Cremă de fructe, de cacao, de vanilie etc. răcită până la solidificare Si: (iuz) înghețătură (1). 18 sf (Reg) Piftie. corectat(ă)

înghețată s. f., g.-d. art. înghețatei; pl. înghețate

înghețată s. f., g.-d. art. înghețatei; pl. înghețate

înghețată s. f., pl. înghețate

înghețată Majoritatea dicționarelor noastre nu găsese necesar să discute originea acestui cuvînt, desigur pentru că li se pare evident că e derivat romînesc de la îngheța. Numai DA (urmat de DLRM) are totuși ceva de spus, și anume că e tradus după germ. Gefrorenes. Nu ni se explică însă de ce avem în romînește un feminin, cînd modelul german e neutru și mai ales de ce ne-am aștepta să fi împrumutat acest cuvînt din germană, cînd în general elementele din aceeași sferă de noțiuni ne vin din sud. Dacă e vorba de un calc, de ce n-am crede că s-a pornit de la gr. παγωτό sau de la turc. dondurma ? Dar e mai probabil că nu avem un cale, ci un împrumut direct din gr. γιατζάδα < it. ghiacciata (Ronzevalle, p. 118), bineînțeles cu influența ulterioară a verbului a îngheța. Printre exemplele citate de DA, este și unul din C. Negruzzi, care cuprinde pluralul ghiețate, ceea ce face evidentă explicația propusă de mine, căci un verb gheța nu există în romînește ca să poată sta la baza derivatului participial. DA dă și pluralul învechit înghețaturi, pe care îl consider cel puțin surprinzător. Dar nu ni se citează nici o referință, ceea ce mă face să cred că este o greșeală pentru înghețături, pentru care este un citat din Piscupescu. Dacă nu cumva este vorba de pluralul lui înghețătură, în cel mai bun caz este pluralul îngheță'turi, refăcut din înghețate (ca salături în loc de salate).

înghețată, înghețate s. f. 1. (intl.) informator, denunțător, trădător. 2. (tox.) amfetamină.

a face (pe cineva) o înghețată expr. a invita (pe cineva) la o înghețată.

a râde ca muta la înghețată expr. (d. femei) a practica felația.