îngrecat, ~ă a [At: VARLAAM, C. II 88/1 / Pl: ~te / E: îngreca] 1 Împovărat. 2 (Îvp; d. femei) Însărcinată.

îngreca [At: VARLAAM, C. II, 70/1 / Pzi: îngrec, (rar) ~ecez / E: ml *ingrevicare] (Îvp) 1 vt A împovăra. 2 vi (D. femei) A rămâne însărcinată. 3 vt A lăsa o femeie însărcinată. 4 vt A procrea.

îngrecà v. a îngreuna: ea se simte îngrecată ISP. [Lat. *INGREVICARE (din GREVIS = GRAVIS).

îngréc, a -á v. tr. (lat. *in-grévico, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Vechĭ. Îngreunez, fac gravidă.

ÎNGRECA vb. v. concepe, procrea.

îngreca vb. v. CONCEPE. PROCREA.

îngrecat, -ă, îngrecați, -te, adj. – (reg.) Îngreunat, încărcat: „Nici am drăguț, nici bărbat, / Fără suflet îngrecat” (Bârlea, 1924: 80; Berbești). – Din îngreca (MDA).

îngrecat, -ă, adj. – Îngreunat, încărcat: „Nici am drăguț, nici bărbat, / Fără suflet îngrecat” (Bârlea 1924: 80; Berbești). – Din îngreca „a îngreuna, a împovăra” + -at.

îngreca, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare < lat. grevis, gravis „greu” (Șăineanu, Scriban; Felecan, 2011; MDA).

îngreca, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare (Felecan 2011).