17 definiții pentru îngreuna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGREUNA, îngreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a (se) împovăra. ♦ Tranz. Fig. A produce o senzație de greutate, de apăsare. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit; a îngreuia. [Pr.: -gre-u-.Prez. ind. și: îngreun] – Probabil lat. *in-grevinare.

ÎNGREUNA, îngreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a (se) împovăra. ♦ Tranz. Fig. A produce o senzație de greutate, de apăsare. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit; a îngreuia. [Pr.: -gre-u-.Prez. ind. și: îngreun] – Probabil lat. *in-grevinare.

îngreuna [At: DOSOFTEI, V. S. 125/1 / V: ~rău~, ~eona / Pzi: îngreun, ~nez / E: ns cf lat ingrevinare] 1-4 vtr A (se) îngreuia (1-4). 5 vt (Șfg) A apăsa. 6-11 vtr A (se) îngreuia (6-11). 12 vt A moleși. 13 vt (Fig) A copleși. 14-18 vtr A (se) îngreuia (14-18). 19 vr (Înv) A se supăra. 20 vr (Reg) A se îmbăta. 21 vr (D. starea sănătății) A se înrăutăți. 22 vr (Olt) A avea indigestie. 23 vr (Olt) A avea stomacul deranjat.

ÎNGREUNA, îngreunez, vb. I. Tranz. 1. A împovăra. A îngreunat calul cu multe poveri.Refl. Plantele se îngreunează de stropi. CAMILAR, TEM. 304. 2. Fig. A face ca ceva să pară greu, să producă senzația de apăsare. Un miros puternic de chiparose îngreuna aerul. ANGHEL, PR. 65. Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun’, Căci vîntul adunat-a de flori de tei troiene. EMINESCU, O. I 97. 3. A face să fie anevoios, greu de îndeplinit, greu de suportat. În schițele marilor maeștri nici un amănunt de prisos, nici un element străin nu îngreunează desfășurarea acțiunii. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/5. – Pronunțat: -gre-u-.

A ÎNGREUNA ~ez tranz. 1) A face să se îngreuneze. 2) rar A încărca cu greutăți mari. 3) fig. A face să devină greu de îndeplinit; a complica. 4) pop. A lăsa gravidă. /<lat. ingrevinare

A SE ÎNGREUNA mă ~ez intranz. A deveni (mai) greu. /<lat. ingrevinare

îngreunà (îngreuià) v. 1. a încărca cu greu: casa s’a mai îngreunat cu un mâncău CR. 2. fig. a face greoiu: a-și îngreuna stilul. [Lat. *GREVINARE (din GREVIS = GRAVIS].

îngreunéz v. tr. (lat. *in-grévino, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Fac grea, gravidă. – Uniĭ zic și îngreunez îld. îngreuĭez, ceĭa ce e rar și urît.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngreuna (a ~) (desp. -gre-u-) vb., ind. prez. 1 sg. îngreunez, 3 îngreunea; conj. prez. 1 sg. să îngreunez, 3 să îngreuneze

îngreuna (a ~) (-gre-u-) vb., ind. prez. 3 îngreunea

îngreuna vb. (sil. -gre-u-), ind. prez. 1 sg. îngreunez, 3 sg. și pl. îngreunea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGREUNA vb. a împovăra, (înv.) a însărcina. (A ~ o vită.)

A (se) îngreuna ≠ a (se) ușura

Intrare: îngreuna
îngreuna1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: în-gre-u-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreunare
  • ‑ngreunare
  • îngreunat
  • ‑ngreunat
  • îngreunatu‑
  • ‑ngreunatu‑
  • îngreunând
  • ‑ngreunând
  • îngreunându‑
  • ‑ngreunându‑
singular plural
  • îngreunea
  • ‑ngreunea
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngreunez
  • ‑ngreunez
(să)
  • îngreunez
  • ‑ngreunez
  • îngreunam
  • ‑ngreunam
  • îngreunai
  • ‑ngreunai
  • îngreunasem
  • ‑ngreunasem
a II-a (tu)
  • îngreunezi
  • ‑ngreunezi
(să)
  • îngreunezi
  • ‑ngreunezi
  • îngreunai
  • ‑ngreunai
  • îngreunași
  • ‑ngreunași
  • îngreunaseși
  • ‑ngreunaseși
a III-a (el, ea)
  • îngreunea
  • ‑ngreunea
(să)
  • îngreuneze
  • ‑ngreuneze
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreună
  • ‑ngreună
  • îngreunase
  • ‑ngreunase
plural I (noi)
  • îngreunăm
  • ‑ngreunăm
(să)
  • îngreunăm
  • ‑ngreunăm
  • îngreunam
  • ‑ngreunam
  • îngreunarăm
  • ‑ngreunarăm
  • îngreunaserăm
  • ‑ngreunaserăm
  • îngreunasem
  • ‑ngreunasem
a II-a (voi)
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
(să)
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
  • îngreunarăți
  • ‑ngreunarăți
  • îngreunaserăți
  • ‑ngreunaserăți
  • îngreunaseți
  • ‑ngreunaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngreunea
  • ‑ngreunea
(să)
  • îngreuneze
  • ‑ngreuneze
  • îngreunau
  • ‑ngreunau
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreunaseră
  • ‑ngreunaseră
îngreuna2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreunare
  • ‑ngreunare
  • îngreunat
  • ‑ngreunat
  • îngreunatu‑
  • ‑ngreunatu‑
  • îngreunând
  • ‑ngreunând
  • îngreunându‑
  • ‑ngreunându‑
singular plural
  • îngreună
  • ‑ngreună
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngreun
  • ‑ngreun
(să)
  • îngreun
  • ‑ngreun
  • îngreunam
  • ‑ngreunam
  • îngreunai
  • ‑ngreunai
  • îngreunasem
  • ‑ngreunasem
a II-a (tu)
  • îngreuni
  • ‑ngreuni
(să)
  • îngreuni
  • ‑ngreuni
  • îngreunai
  • ‑ngreunai
  • îngreunași
  • ‑ngreunași
  • îngreunaseși
  • ‑ngreunaseși
a III-a (el, ea)
  • îngreună
  • ‑ngreună
(să)
  • îngreune
  • ‑ngreune
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreună
  • ‑ngreună
  • îngreunase
  • ‑ngreunase
plural I (noi)
  • îngreunăm
  • ‑ngreunăm
(să)
  • îngreunăm
  • ‑ngreunăm
  • îngreunam
  • ‑ngreunam
  • îngreunarăm
  • ‑ngreunarăm
  • îngreunaserăm
  • ‑ngreunaserăm
  • îngreunasem
  • ‑ngreunasem
a II-a (voi)
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
(să)
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
  • îngreunarăți
  • ‑ngreunarăți
  • îngreunaserăți
  • ‑ngreunaserăți
  • îngreunaseți
  • ‑ngreunaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngreună
  • ‑ngreună
(să)
  • îngreune
  • ‑ngreune
  • îngreunau
  • ‑ngreunau
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreunaseră
  • ‑ngreunaseră
îngrăuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îngreona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngreuna, îngreunezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a (se) împovăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A îngreunat calul cu multe poveri. DLRLC
    • format_quote Plantele se îngreunează de stropi. CAMILAR, TEM. 304. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A produce o senzație de greutate, de apăsare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un miros puternic de chiparose îngreuna aerul. ANGHEL, PR. 65. DLRLC
      • format_quote Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun’, Căci vîntul adunat-a de flori de tei troiene. EMINESCU, O. I 97. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îngreuia
    • format_quote În schițele marilor maeștri nici un amănunt de prisos, nici un element străin nu îngreunează desfășurarea acțiunii. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.