10 definiții pentru îngrijorare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGRIJORARE, îngrijorări, s. f. Starea omului îngrijorat; grijă; temere, neliniște, îngrijare. – V. îngrijora.

ÎNGRIJORARE, îngrijorări, s. f. Starea omului îngrijorat; grijă; temere, neliniște, îngrijare. – V. îngrijora.

îngrijorare sf [At: TAFRALI, S. 162 / V: ~jur~ / Pl: ~rări / E: îngrijora] Stare a omului îngrijorat Si: apăsare, grijă, îngrijare, îngrijat1, îngrijire (2), îngrijorat1, neliniște, teamă.

ÎNGRIJORARE, îngrijorări, s. f. Acțiunea de a (se) îngrijora și rezultatul ei; neliniște, temere. Erau pătrunși de îngrijorare. VORNIC, P. 154. Moșneagul ne privea cu mîhnire,cu îngrijorările lui deșteptate. SADOVEANU, O. VII 270.

ÎNGRIJORARE ~ări f. 1) v. A ÎNGRIJORA și A SE ÎNGRIJORA. 2) Stare de neliniște sufletească; zbucium; frământare; agitație. /v. a (se) îngrijora

îngrijurare sf vz îngrijorare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngrijorare s. f., g.-d. art. îngrijorării; pl. îngrijorări

îngrijorare s. f., g.-d. art. îngrijorării; pl. îngrijorări

îngrijorare s. f., g.-d. art. îngrijorării; pl. îngrijorări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGRIJORARE s. frământare, grijă, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)

ÎNGRIJORARE s. frămîntare, grijă, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)

Intrare: îngrijorare
îngrijorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrijorare
  • ‑ngrijorare
  • îngrijorarea
  • ‑ngrijorarea
plural
  • îngrijorări
  • ‑ngrijorări
  • îngrijorările
  • ‑ngrijorările
genitiv-dativ singular
  • îngrijorări
  • ‑ngrijorări
  • îngrijorării
  • ‑ngrijorării
plural
  • îngrijorări
  • ‑ngrijorări
  • îngrijorărilor
  • ‑ngrijorărilor
vocativ singular
plural
îngrijurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrijurare
  • ‑ngrijurare
  • îngrijurarea
  • ‑ngrijurarea
plural
  • îngrijurări
  • ‑ngrijurări
  • îngrijurările
  • ‑ngrijurările
genitiv-dativ singular
  • îngrijurări
  • ‑ngrijurări
  • îngrijurării
  • ‑ngrijurării
plural
  • îngrijurări
  • ‑ngrijurări
  • îngrijurărilor
  • ‑ngrijurărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngrijorare, îngrijorărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îngrijora DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.