13 definiții pentru îngrozitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGROZITOR, -OARE, îngrozitori, -oare, adj. Care îngrozește; înspăimântător, înfricoșător, înfiorător, îngrozit, grozav, groaznic. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult, foarte intens. Suferă îngrozitor. b) (Înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, de care se leagă prin prep. „de”) Foarte. Îngrozitor de zgârcit.Îngrozi + suf. -tor.

ÎNGROZITOR, -OARE, îngrozitori, -oare, adj. Care îngrozește; înspăimântător, înfricoșător, înfiorător, îngrozit, grozav, groaznic. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult, foarte intens. Suferă îngrozitor. b) (Înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, de care se leagă prin prep. „de”) Foarte. Îngrozitor de zgârcit.Îngrozi + suf. -tor.

îngrozitor, ~oare [At: CONACHI, P. 292 / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: îngrozi + -(i)tor)] 1 a Care înspăimântă Si: groaznic, înfiorător, îngrozit2 (4). 2 a (Înv) Amenințător. 3 av Foarte mult. 4 av Foarte intens. 5 av (Înaintea unui adjectiv sau adverb; udp „de”) Foarte.

ÎNGROZITOR, -OARE, îngrozitori, -oare, adj. Care îngrozește, care inspiră groază; înspăimîntător, înfiorător, grozav. Se auziră niște pocnete și tunete, bubuituri și duduituri îngrozitoare. ISPIRESCU, L. 99. Au trecut... prin codri și pustietăți așa de îngrozitoare. CREANGĂ, P. 94. Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare. EMINESCU, O. I 148. ♦ (Adverbial) a) Foarte tare, foarte mult. Mă doare capul îngrozitor.Fasciștii germani au incendiat totul... Populația, cîtă nu s-a putut retrage, a suferit îngrozitor. STANCU, U.R.S.S. 84. b) (Înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, de care se leagă prin prep. «de», le intensifică sensul) Erau îngrozitor de urîte. DUMITRIU, N. 86.

ÎNGROZITOR1 adv. 1) Foarte tare. Mă doare ~. 2) (urmat de un adjectiv cu prepoziția de) Extraordinar; extrem. Mi-e ~ de urât. ~ de supărat. /a îngrozi + suf. ~tor

ÎNGROZITOR2 ~oare (~ori, ~oare) Care îngrozește; capabil să provoace groază; înspăimântător; înfricoșător; înfiorător; sinistru. Vuiet ~. Scenă ~oare. /a îngrozi + suf. ~tor

îngrozitór, -oáre adj. Care te îngrozește, teribil. Adv. Teribil.

îngrozitoriu, ~oare a vz îngrozitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngrozitor adj. m., pl. îngrozitori; f. sg. și pl. îngrozitoare

îngrozitor adj. m., pl. îngrozitori; f. sg. și pl. îngrozitoare

îngrozitor adj. m., pl. îngrozitori; f. sg. și pl. îngrozitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGROZITOR adj. 1. v. groaznic. 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, înspăimântător, macabru, monstruos, oribil, sângeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~oare.) 3. v. cumplit. 4. v. atroce. 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, înspăimântător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~oare.)

ÎNGROZITOR adj. 1. groaznic, înfiorător, înfricoșător, înspăimîntător, oribil, (înv. și pop.) spăimîntător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimîntos. (Un lucru ~.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 3. aprig, cumplit, groaznic, înfiorător, înfricoșător, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 4. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, înspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.) 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

Intrare: îngrozitor
îngrozitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrozitor
  • ‑ngrozitor
  • îngrozitorul
  • îngrozitoru‑
  • ‑ngrozitorul
  • ‑ngrozitoru‑
  • îngrozitoare
  • ‑ngrozitoare
  • îngrozitoarea
  • ‑ngrozitoarea
plural
  • îngrozitori
  • ‑ngrozitori
  • îngrozitorii
  • ‑ngrozitorii
  • îngrozitoare
  • ‑ngrozitoare
  • îngrozitoarele
  • ‑ngrozitoarele
genitiv-dativ singular
  • îngrozitor
  • ‑ngrozitor
  • îngrozitorului
  • ‑ngrozitorului
  • îngrozitoare
  • ‑ngrozitoare
  • îngrozitoarei
  • ‑ngrozitoarei
plural
  • îngrozitori
  • ‑ngrozitori
  • îngrozitorilor
  • ‑ngrozitorilor
  • îngrozitoare
  • ‑ngrozitoare
  • îngrozitoarelor
  • ‑ngrozitoarelor
vocativ singular
plural
îngrozitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngrozitor, îngrozitoareadjectiv

    • format_quote Se auziră niște pocnete și tunete, bubuituri și duduituri îngrozitoare. ISPIRESCU, L. 99. DLRLC
    • format_quote Au trecut... prin codri și pustietăți așa de îngrozitoare. CREANGĂ, P. 94. DLRLC
    • format_quote Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Foarte mult, foarte intens. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Suferă îngrozitor. DEX '09
      • format_quote Mă doare capul îngrozitor. DLRLC
      • format_quote Fasciștii germani au incendiat totul... Populația, cîtă nu s-a putut retrage, a suferit îngrozitor. STANCU, U.R.S.S. 84. DLRLC
    • 1.2. (și) adverbial Înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, de care se leagă prin prepoziția „de”: extraordinar, extrem, foarte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îngrozitor de zgârcit. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Erau îngrozitor de urîte. DUMITRIU, N. 86. DLRLC
etimologie:
  • Îngrozi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.