opțiuni
  • info

10 definiții pentru îngrămădire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGRĂMĂDIRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială, grămadă, morman; grămădire. – V. îngrămădi.

ÎNGRĂMĂDIRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială, grămadă, morman; grămădire. – V. îngrămădi.

îngrămădire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: îngrămădi] 1 Adunare la un loc a unui număr mare de oameni. 2 Înghesuire (2). 3 Punere în dezordine într-un spațiu restrâns, împiedicând găsirea la nevoie. 4 Așezare în formă de grămadă.

ÎNGRĂMĂDIRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; grămadă, morman. Pînă și pădurile erau o îngrămădire de cărbuni negri. CAMILAR, TEM. 191. Satele au încetat să mai fie o îngrămădire de materiale moarte, pentru a deveni adevărate ființe vii. BOGZA, C. O. 239. Deodată soarele fu înghițit de uriașele îngrămădiri de nouri, și lumina scăzu brusc. SADOVEANU, O. III 75. – Variantă: grămădire (V. ROM. decembrie 1951, 203) s. f.

GRĂMĂDIRE s. f. v. îngrămădire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngrămădire s. f., g.-d. art. îngrămădirii; pl. îngrămădiri

îngrămădire s. f., g.-d. art. îngrămădirii; pl. îngrămădiri

îngrămădire s. f., g.-d. art. îngrămădirii; pl. îngrămădiri

grămădire s. f., g.-d. art. grămădirii; pl. grămădiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGRĂMĂDIRE s. burdușire, îndesare, înghesuire, ticsire. (~ lucrurilor în geamantan.)

ÎNGRĂMĂDIRE s. îndesare, înghesuire, ticsire. (~ geamantanului cu lucruri.)

Intrare: îngrămădire
îngrămădire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrămădire
  • ‑ngrămădire
  • îngrămădirea
  • ‑ngrămădirea
plural
  • îngrămădiri
  • ‑ngrămădiri
  • îngrămădirile
  • ‑ngrămădirile
genitiv-dativ singular
  • îngrămădiri
  • ‑ngrămădiri
  • îngrămădirii
  • ‑ngrămădirii
plural
  • îngrămădiri
  • ‑ngrămădiri
  • îngrămădirilor
  • ‑ngrămădirilor
vocativ singular —
plural —
grămădire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grămădire
  • grămădirea
plural
  • grămădiri
  • grămădirile
genitiv-dativ singular
  • grămădiri
  • grămădirii
plural
  • grămădiri
  • grămădirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngrămădire, îngrămădirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: burdușire grămadă grămădire morman ticsire îndesare înghesuială înghesuire
    • format_quote Pînă și pădurile erau o îngrămădire de cărbuni negri. CAMILAR, TEM. 191. DLRLC
    • format_quote Satele au încetat să mai fie o îngrămădire de materiale moarte, pentru a deveni adevărate ființe vii. BOGZA, C. O. 239. DLRLC
    • format_quote Deodată soarele fu înghițit de uriașele îngrămădiri de nouri, și lumina scăzu brusc. SADOVEANU, O. III 75. DLRLC
etimologie:
  • vezi îngrămădi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.