îngustime sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 321/ Pl: ~mi / E: îngust + -ime] 1 Caracteristică a unor obiecte de a fi înguste. 2 (Fig) Lipsă de orizont a spiritului uman Si: mărginire. 3 (Fig) Mediocritate. 4 (Ccr) Loc îngust Cf strâmtoare. 5 (Ccr) Parte îngustă a unui obiect.

ÎNGUSTIME, îngustimi, s. f. 1. Însușirea de a fi îngust. Îngustimea cărării. 2. Fig. Lipsă de orizont, incapacitate de a concepe ceva în mare. Îngustime de vederi.

ÎNGUSTIME ~i f. 1) Capacitatea de a fi îngust. 2) fig. Neputința de a concepe ceva de amploare; mărginire. [G.-D îngustimii] /îngust + suf. ~ime

îngustime f. 1. calitatea celor înguste; 2. fig. lipsă de lățime: îngustime de minte.

îngustíme f. Proprietatea de a fi îngust. Fig. Îngustime de minte, de spirit, prostie.

îngustime s. f., g.-d. art. îngustimii; pl. îngustimi

îngustime s. f., g.-d. art. îngustimii; pl. îngustimi

îngustime s. f., g.-d. art. îngustimii; pl. îngustimi

ÎNGUSTIME s. v. mărginire, meschinărie.

ÎNGUSTIME s. (rar) strâmtețe, strâmtime, strâmtoare, (înv. și reg.) strâmteală, (înv.) strâmtorare, strâmtură, strânsoare. (~ unui loc.)

ÎNGUSTIME s. (rar) strîmtețe, strîmtime, strîmtoare, (înv. și reg.) strîmteală, (înv.) strîmtorare, strîmtură, strînsoare. (~ unui loc.)

îngustime s. v. MĂRGINIRE. MESCHINĂRIE.

Îngustime ≠ lățime

Îngustime. Subst. Îngustime, îngustare, strîmtare, strîmtoare, strîmtorare, strîmtime (rar), strîmtură, strîmtoreală (înv.). Strîngere, strînsoare, strînsătură (reg.), restrîngere, gîtuire, gîtuitură, sugrumare, sugrumătură. Subțiere, subțirime, subțirenie (rar). Strîmtoare, pas, defileu, chei (pl.), trecătoare, posadă (pop.), strungă, strunguliță (dim.), strunguță. Adj. Îngust, îngustat, strîmt, strîmtorat, strîmticel (dim.), strîmtuț; restrîns, strîns, limitat, redus. Subțire, subțirel (dim.), subțietic (rar), subțiratic, subțiat, suleget (rar), suletic (reg.). Vb. A se îngusta, a deveni mai îngust, a se strîmta, a se strînge, a se restrînge; a se sugruma, a se gîtui. A se subția, a se subțira (rar), a se face mai subțire. A îngusta, a face mai îngust, a strîmta, a subția, a face mai subțire, a strînge, a restrînge, a limita, a strîmtora. V. dimensiune, micime.