9 definiții pentru îngâmfat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGÂMFAT, -Ă, îngâmfați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care are o părere foarte bună despre sine; încrezut, fudul; vanitos, orgolios, infatuat. – V. îngâmfa.

ÎNGÂMFAT, -Ă, îngâmfați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care are o părere foarte bună despre sine; încrezut, fudul; vanitos, orgolios, infatuat. – V. îngâmfa.

îngâmfat, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. II, 470 / S și: ~ânf~ / Pl: ~ați, ~e / E: îngâmfa] 1 a (Înv) Umflat. 2-3 smf, a (Om) încrezut. 4-5 smf, a (Om) fudul. 6-7 smf, a (Om) vanitos. 8-9 smf, a (Om) arogant.

ÎNGÎMFAT, -Ă, îngîmfați, -te, adj. 1. Încrezut, înfumurat, fudul; vanitos, orgolios. Înalt și îngîmfat, își strînse haina Și plescăi din limbă, surîzînd. PORUMBACU, P. 93. Înnorat de gînduri stete Soarele, că l-au durut Vorbele-ngîmfatei fete. COȘBUC, P. II 84. Mirele șădea pe perini cucuiat, fudul și îngîmfat. SBIERA, P. 127. ◊ (Substantivat) Gîndiți că nu știu că vreți să-l oborîți numai ca să puneți în locul lui pe contele de Kildar, un îngîmfat? NEGRUZZI, S. III 352. 2. Fig. (Învechit) Umflat, bogat. Varza cea-ngîmfată- n foi. PANN, P. V. I 120.

îngânfat a. umflat de fumuri, de mândrie deșartă. [Vechiu-rom. îngâmfat, cu corpul umflat: în limba modernă cu sensul excluziv metaforic].

îngînfát, -ă adj. Fudul, înfumurat: un parvenit îngînfat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGÂMFAT adj. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, megaloman, megalomanic, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țâfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pâșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit. (Ce te ții așa ~?)

ÎNGÎMFAT adj. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, megaloman, mîndru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țîfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pîșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit. (Ce te ții așa ~?)

Intrare: îngâmfat
îngâmfat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngâmfat
  • ‑ngâmfat
  • îngâmfatul
  • îngâmfatu‑
  • ‑ngâmfatul
  • ‑ngâmfatu‑
  • îngâmfa
  • ‑ngâmfa
  • îngâmfata
  • ‑ngâmfata
plural
  • îngâmfați
  • ‑ngâmfați
  • îngâmfații
  • ‑ngâmfații
  • îngâmfate
  • ‑ngâmfate
  • îngâmfatele
  • ‑ngâmfatele
genitiv-dativ singular
  • îngâmfat
  • ‑ngâmfat
  • îngâmfatului
  • ‑ngâmfatului
  • îngâmfate
  • ‑ngâmfate
  • îngâmfatei
  • ‑ngâmfatei
plural
  • îngâmfați
  • ‑ngâmfați
  • îngâmfaților
  • ‑ngâmfaților
  • îngâmfate
  • ‑ngâmfate
  • îngâmfatelor
  • ‑ngâmfatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngâmfat, îngâmfaadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care are o părere foarte bună despre sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înalt și îngîmfat, își strînse haina Și plescăi din limbă, surîzînd. PORUMBACU, P. 93. DLRLC
    • format_quote Înnorat de gînduri stete Soarele, că l-au durut Vorbele-ngîmfatei fete. COȘBUC, P. II 84. DLRLC
    • format_quote Mirele șădea pe perini cucuiat, fudul și îngîmfat. SBIERA, P. 127. DLRLC
    • format_quote Gîndiți că nu știu că vreți să-l oborîți numai ca să puneți în locul lui pe contele de Kildar, un îngîmfat? NEGRUZZI, S. III 352. DLRLC
  • 2. figurat învechit Bogat, umflat. DLRLC
    • format_quote Varza cea-ngîmfată-n foi. PANN, P. V. I 120. DLRLC
etimologie:
  • vezi îngâmfa DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.