10 definiții pentru îngăduire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGĂDUIRE s. f. Îngăduință. – V. îngădui.

ÎNGĂDUIRE s. f. Îngăduință. – V. îngădui.

îngăduire sf [At: LB / Pl: (rar) ~ri / E: îngădui] 1 Permisiune de a face ceva Si: îngăduit1 (1). 2-3 Toleranță (reciprocă) Si: (rar) îngăduit1 (2-3). 4 Bună înțelegere reciprocă Si: (rar) îngăduit1 (4). 5 Lipsă de rezistență Si: (rar) îngăduit1 (5). 6 Acceptare a unor concesii Si: (rar) îngăduit1 (6). 7 Împăcare a două persoane Si: (rar) îngăduit1 (7). 8 Domolire a intemperiilor Si: (rar) îngăduit1 (8). 9-10 (A nu considera grave și) a ierta greșelile cuiva Si: (rar) îngăduit1 (9-10). 11 Mângâiere a cuiva Si: (rar) îngăduit1 (11). 12 Amânare a termenului de plată a unei datorii Si: (rar) îngăduit1 (12). 13 Așteptare cu răbdare Si: (rar) îngăduit1 (13). 14 Lipsă de dușmănie față de cineva Si: (rar) îngăduit1 (14). 15 Ușurare a situației cuiva Si: (rar) îngăduit1 (15). 16 Stăpânire de sine Si: (rar) îngăduit1 (16). 17 Uitare a tot ce este neplăcut Si: (rar) îngăduit1 (17). 18 Simpatie pentru cineva Si: (rar) îngăduit1 (18).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngăduire s. f., g.-d. art. îngăduirii

îngăduire s. f., g.-d. art. îngăduirii

îngăduire s. f., g.-d. art. îngăduirii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGĂDUIRE s. v. îngăduință.

ÎNGĂDUIRE s. v. amânare, păsuială, păsuire, răgaz.

ÎNGĂDUIRE s. indulgență, îngăduință, toleranță, (rar) tolerantism, (pop.) îngăduială, (înv.) răbdare. (Manifestă prea multă ~.)

îngăduire s. v. AMÎNARE. PĂSUIALĂ. PĂSUIRE. RĂGAZ.

Intrare: îngăduire
îngăduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngăduire
  • ‑ngăduire
  • îngăduirea
  • ‑ngăduirea
plural
  • îngăduiri
  • ‑ngăduiri
  • îngăduirile
  • ‑ngăduirile
genitiv-dativ singular
  • îngăduiri
  • ‑ngăduiri
  • îngăduirii
  • ‑ngăduirii
plural
  • îngăduiri
  • ‑ngăduiri
  • îngăduirilor
  • ‑ngăduirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngăduire, îngăduirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îngădui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.