9 definiții pentru înnobilare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNOBILARE, înnobilări, s. f. Acțiunea de a (se) înnobila.V. înnobila.

ÎNNOBILARE, înnobilări, s. f. Acțiunea de a (se) înnobila.V. înnobila.

înnobilare sf [At: CONTEMP., 1948, nr. 113, 9/1 / V: ~lire / S și: îno~ / Pl: ~lări / E: înnobila] 1 Acordare a titlului de noblețe unei persoane Si: înnobilat1 (1). 2 Ridicare a cuiva în grad Si: înnobilat1 (2). 3 Sporire a distincției și rafinamentului unei persoane Si: înnobilat1 (3). 4-5 Îmbunătățire a calității (unei rase de animale sau a) unei specii de plante Si: înnobilat1 (4-5). 6 Îmbunătățire, prin procedee fizice sau chimice, a proprietăților unor materiale, substanțe etc. Si: înnobilat1 (6).

ÎNNOBILARE, înnobilări, s. f. Acțiunea de a înnobila. 1. (În orînduirea feudală) Acordare a unui titlu de noblețe. Ceea ce este esențial în evoluția figurii acestui revoluționar nu este momentul înnobilării sale, ci faptul că el a pornit de jos, ca fiu al poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 9/1. 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestările și înfățișarea lor) Înălțare, acordare, imprimare a unui caracter mai distins. În literatură și artă, ca și în știință, preocuparea de a avea în centrul activității omul, de a milita pentru transformarea lui, pentru înnobilarea lui spirituală, constituie o sarcină fundamentală, sarcină care își are rădăcina în concepția clasei muncitoare despre cultură, ca bun al maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 3/4.

ÎNNOBILARE s.f. Acțiunea de a înnobila și rezultatul ei. [< înnobila].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înnobilare s. f., g.-d. art. înnobilării; pl. înnobilări

înnobilare s. f., g.-d. art. înnobilării; pl. înnobilări

înnobilare s. f., g.-d. art. înnobilării; pl. înnobilări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: înnobilare
înnobilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnobilare
  • ‑nnobilare
  • înnobilarea
  • ‑nnobilarea
plural
  • înnobilări
  • ‑nnobilări
  • înnobilările
  • ‑nnobilările
genitiv-dativ singular
  • înnobilări
  • ‑nnobilări
  • înnobilării
  • ‑nnobilării
plural
  • înnobilări
  • ‑nnobilări
  • înnobilărilor
  • ‑nnobilărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnobilare, înnobilărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înnobila. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. (În orânduirea feudală) Acordare a unui titlu de noblețe. DLRLC
      • format_quote Ceea ce este esențial în evoluția figurii acestui revoluționar nu este momentul înnobilării sale, ci faptul că el a pornit de jos, ca fiu al poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 9/1. DLRLC
    • 1.2. figurat (Despre oameni sau despre manifestările și înfățișarea lor) Acordare, imprimare a unui caracter mai distins. DLRLC
      sinonime: înălțare antonime: abrutizare
      • format_quote În literatură și artă, ca și în știință, preocuparea de a avea în centrul activității omul, de a milita pentru transformarea lui, pentru înnobilarea lui spirituală, constituie o sarcină fundamentală, sarcină care își are rădăcina în concepția clasei muncitoare despre cultură, ca bun al maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 3/4. DLRLC
etimologie:
  • vezi înnobila DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.