13 definiții pentru înnoroi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNOROI, înnoroiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [Var.: înnoroia vb. I] – În + noroi.

ÎNNOROI, înnoroiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [Var.: înnoroia vb. I] – În + noroi.

înnoroi [At: DIONISIE, C. 181 / Pzi: ~esc / V: (cscj) ~a / S și: îno~ / E: în- + noroi] 1-2 vtr A (se) umple de noroi. 3-4 vtr (Pex) A (se) murdări. 5 vi (Rar; d. râuri) A ieși din albie și a inunda cu noroi.

ÎNNOROI, înnoroiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se înfunda în noroi (v. împotmoli); a se umple de noroi. Cu calu-n nămol intra Și mai rău se-nnoroia. ȘEZ. VIII 167. – Variantă: înnoroia vb. I.

ÎNNOROIA vb. I v. înnoroi.

înoroĭésc v. tr. (în și noroĭ). Vest. Bag în noroĭ, înglodez. V. refl. Mă înglodez. – Și înnoroĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înnoroi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiesc, 3 sg. înnoroiește, imperf. 1 înnoroiam; conj. prez. 1 sg. să înnoroiesc, 3 să înnoroiască

înnoroi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiesc, imperf. 3 sg. înnoroia; conj. prez. 3 înnoroiască

înnoroi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiesc, imperf. 3 sg. înnoroia; conj. prez. 3 sg. și pl. înnoroiască

înnoroiesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNNOROI vb. v. împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, noroi.

înnoroi vb. v. ÎMPOTMOLI. ÎNGLODA. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NOROI.

Intrare: înnoroi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnoroi
  • ‑nnoroi
  • înnoroire
  • ‑nnoroire
  • înnoroit
  • ‑nnoroit
  • înnoroitu‑
  • ‑nnoroitu‑
  • înnoroind
  • ‑nnoroind
  • înnoroindu‑
  • ‑nnoroindu‑
singular plural
  • înnoroiește
  • ‑nnoroiește
  • înnoroiți
  • ‑nnoroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnoroiesc
  • ‑nnoroiesc
(să)
  • înnoroiesc
  • ‑nnoroiesc
  • înnoroiam
  • ‑nnoroiam
  • înnoroii
  • ‑nnoroii
  • înnoroisem
  • ‑nnoroisem
a II-a (tu)
  • înnoroiești
  • ‑nnoroiești
(să)
  • înnoroiești
  • ‑nnoroiești
  • înnoroiai
  • ‑nnoroiai
  • înnoroiși
  • ‑nnoroiși
  • înnoroiseși
  • ‑nnoroiseși
a III-a (el, ea)
  • înnoroiește
  • ‑nnoroiește
(să)
  • înnoroiască
  • ‑nnoroiască
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroi
  • ‑nnoroi
  • înnoroise
  • ‑nnoroise
plural I (noi)
  • înnoroim
  • ‑nnoroim
(să)
  • înnoroim
  • ‑nnoroim
  • înnoroiam
  • ‑nnoroiam
  • înnoroirăm
  • ‑nnoroirăm
  • înnoroiserăm
  • ‑nnoroiserăm
  • înnoroisem
  • ‑nnoroisem
a II-a (voi)
  • înnoroiți
  • ‑nnoroiți
(să)
  • înnoroiți
  • ‑nnoroiți
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
  • înnoroirăți
  • ‑nnoroirăți
  • înnoroiserăți
  • ‑nnoroiserăți
  • înnoroiseți
  • ‑nnoroiseți
a III-a (ei, ele)
  • înnoroiesc
  • ‑nnoroiesc
(să)
  • înnoroiască
  • ‑nnoroiască
  • înnoroiau
  • ‑nnoroiau
  • înnoroi
  • ‑nnoroi
  • înnoroiseră
  • ‑nnoroiseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroiere
  • ‑nnoroiere
  • înnoroiat
  • ‑nnoroiat
  • înnoroiatu‑
  • ‑nnoroiatu‑
  • înnoroind
  • ‑nnoroind
  • înnoroindu‑
  • ‑nnoroindu‑
singular plural
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnoroiez
  • ‑nnoroiez
(să)
  • înnoroiez
  • ‑nnoroiez
  • înnoroiam
  • ‑nnoroiam
  • înnoroiai
  • ‑nnoroiai
  • înnoroiasem
  • ‑nnoroiasem
a II-a (tu)
  • înnoroiezi
  • ‑nnoroiezi
(să)
  • înnoroiezi
  • ‑nnoroiezi
  • înnoroiai
  • ‑nnoroiai
  • înnoroiași
  • ‑nnoroiași
  • înnoroiaseși
  • ‑nnoroiaseși
a III-a (el, ea)
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
(să)
  • înnoroieze
  • ‑nnoroieze
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroie
  • ‑nnoroie
  • înnoroiase
  • ‑nnoroiase
plural I (noi)
  • înnoroiem
  • ‑nnoroiem
(să)
  • înnoroiem
  • ‑nnoroiem
  • înnoroiam
  • ‑nnoroiam
  • înnoroiarăm
  • ‑nnoroiarăm
  • înnoroiaserăm
  • ‑nnoroiaserăm
  • înnoroiasem
  • ‑nnoroiasem
a II-a (voi)
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
(să)
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
  • înnoroiarăți
  • ‑nnoroiarăți
  • înnoroiaserăți
  • ‑nnoroiaserăți
  • înnoroiaseți
  • ‑nnoroiaseți
a III-a (ei, ele)
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
(să)
  • înnoroieze
  • ‑nnoroieze
  • înnoroiau
  • ‑nnoroiau
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroiaseră
  • ‑nnoroiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnoroi, înnoroiescverb

etimologie:
  • În + noroi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.