opțiuni
  • info

13 definiții pentru înregimentat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înregimentat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: înregimenta] Înrolat (2).

ÎNREGIMENTA, înregimentez, vb. I. Refl. și tranz. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. – Din fr. enrégimenter.

ÎNREGIMENTA, înregimentez, vb. I. Refl. și tranz. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. – Din fr. enrégimenter.

înregimenta vtr [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr enrégimenter] 1-2 (A face să intre sau) a intra într-o grupare, într-un partid etc. Si: a se înrola (3-4).

ÎNREGIMENTA, înregimentez, vb. I. Refl. A intra într-o grupare, într-un partid. V. încadra.

ÎNREGIMENTA vb. I. tr., refl. A intra sau a face să intre într-un regiment, (p. ext.) într-o grupare, într-un partid; a se înrola. [Cf. fr. enrégimenter].

ÎNREGIMENTA vb. refl. a (se) încadra într-o grupare, într-un partid; a (se) înrola. (< fr. /s’/enrégimenter)

A ÎNREGIMENTA ~ez tranz. A introduce într-o grupare; a înrola. /<fr. enrégimenter

înregimentá v. 1. a face să intre într’un regiment; 2. fig. a băga într’un partid.

*înregimentéz v. tr. (d. regiment, ca fr. enregimenter). Pun în regiment, daŭ la regiment. Fig. Bag într’o grupare, într’un partid: a înregimenta niște nemulțămițĭ într’o conspirațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înregimenta (a ~) vb., ind. prez. 3 înregimentează

înregimenta vb., ind. prez. 1 sg. înregimentez, 3 sg. și pl. înregimentează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNREGIMENTA vb. a (se) înrola. (Se ~ într-un partid.)

ÎNREGIMENTA vb. a (se) înrola. (Se ~ într-un partid.)

Intrare: înregimentat
înregimentat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înregimentat
  • ‑nregimentat
  • înregimentatul
  • înregimentatu‑
  • ‑nregimentatul
  • ‑nregimentatu‑
  • înregimentată
  • ‑nregimentată
  • înregimentata
  • ‑nregimentata
plural
  • înregimentați
  • ‑nregimentați
  • înregimentații
  • ‑nregimentații
  • înregimentate
  • ‑nregimentate
  • înregimentatele
  • ‑nregimentatele
genitiv-dativ singular
  • înregimentat
  • ‑nregimentat
  • înregimentatului
  • ‑nregimentatului
  • înregimentate
  • ‑nregimentate
  • înregimentatei
  • ‑nregimentatei
plural
  • înregimentați
  • ‑nregimentați
  • înregimentaților
  • ‑nregimentaților
  • înregimentate
  • ‑nregimentate
  • înregimentatelor
  • ‑nregimentatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înregimenta, înregimentezverb

  • 1. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înrola
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.