11 definiții pentru înrâurire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNRÂURIRE, înrâuriri, s. f. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență1. – V. înrâuri.

ÎNRÂURIRE, înrâuriri, s. f. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență1. – V. înrâuri.

înrâurire sf [At: (a. 1835) URICARIUL, VIII, 131 / Pl: ~ri / E: înrâuri] 1 (Înv) Exercitare a unei influențe asupra cuiva Si: înrâurință (1), înrâurită (1). 2 (Ccr) Influență.

ÎNRÂURIRE s.f. Acțiunea de a înrîuri și rezultatul ei; influență. [< înrîuri].

ÎNRÎURIRE, înrîuriri, s. f. Acțiunea de a înrîuri și rezultatul ei; influență, influențare. Versurile lui exercitau asupra mea o înrîurire extraordinar de puternică. VLAHUȚĂ, O. A. 441. Se vede că foamea are multă înrîurire asupra închipuirii. ALECSANDRI, O. P. 240. Teatrul romîn... avu o mare înrîurire asupra literaturii. NEGRUZZI, S. I 341.

*înrîuríre f. (d. rîŭ, după germ. ein-fluss, influență, d. fluss, rîŭ). Rar. Influență.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înrâurire (desp. -râ-u-) s. f., g.-d. art. înrâuririi; pl. înrâuriri

înrâurire (-râ-u-) s. f., g.-d. art. înrâuririi; pl. înrâuriri

înrâurire s. f., g.-d. art. înrâuririi; pl. înrâuriri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNRÂURIRE s. 1. v. influență. 2. v. autoritate. 3. influență, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.

ÎNRÎURIRE s. 1. influentă, putere, (rar) stăpînire, (înv.) înrîurită. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 2. ascendent, autoritate, considerație, influență, prestigiu, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (Se bucură de o mare ~.) 3. influență, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. acțiune, efect, influență, rezultat. (Ce ~ are acest medicament asupra inimii?)

Intrare: înrâurire
înrâurire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrâurire
  • ‑nrâurire
  • înrâurirea
  • ‑nrâurirea
plural
  • înrâuriri
  • ‑nrâuriri
  • înrâuririle
  • ‑nrâuririle
genitiv-dativ singular
  • înrâuriri
  • ‑nrâuriri
  • înrâuririi
  • ‑nrâuririi
plural
  • înrâuriri
  • ‑nrâuriri
  • înrâuririlor
  • ‑nrâuririlor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înrâurire, înrâuririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Versurile lui exercitau asupra mea o înrîurire extraordinar de puternică. VLAHUȚĂ, O. A. 441. DLRLC
    • format_quote Se vede că foamea are multă înrîurire asupra închipuirii. ALECSANDRI, O. P. 240. DLRLC
    • format_quote Teatrul romîn... avu o mare înrîurire asupra literaturii. NEGRUZZI, S. I 341. DLRLC
etimologie:
  • vezi înrâuri DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.