ÎNSCRIS¹, înscrisuri, s. n. Act, dovadă, document. ♦ (Jur.) Declarație în scris care poate servi ca mijloc de probă sau care contribuie la aflarea adevărului în cauză. – V. înscrie.

înscris¹ sn [At: ȘINCAI, HR. II, 23/34 / Pl: ~uri / E: înscrie] 1-2 Înscriere (1-2). 3 (Mil; înv) Înrolare. 4-5 Înscriere (4, 6). 6 Act. 7 (Rar) Lucrare scrisă la un examen Si: teză. 8 (Jur) Declarație în scris despre un fapt juridic.

ÎNSCRIS¹, înscrisuri, s. n. Act, dovadă, document. – V. înscrie.

ÎNSCRIS, înscrisuri, s. n. Act, dovadă, document. Nici prin gînd nu i-a trecut învățătorului să-i ceară vreun înscris. REBREANU, I. 83. Vor da înscris... că nu vor mai mînca carne. NEGRUZZI, S. I 280. El nu va putea să-mi mănînce moșia, căci am înscrisul lui care dă pe față că moșia... este a mea. FILIMON, C. 191.

ÎNSCRIS s.n. Act scris, document. [Cf. fr. inscrit].

ÎNSCRIS s. n. act scris, dovadă, document. ◊ (jur.) declarație în scris despre un fapt juridic. (< fr. inscrit)

ÎNSCRIS ~uri n. înv. Act scris; zapis; [Sil. în-scris] /v. a înscrie

înscris a. scris în: sfânta carte unde s’află înscrisă gloria României BĂLC. ║ n. act scris, declarațiune.

*înscris, -ă adj. Scris în: numele luĭ e înscris în registru. Geom. Înconjurat de o circumferență și atins de ĭa: poligon înscris. S. n., pl. urĭ. Ceĭa ce se recunoaște în scris (nu numaĭ din gură), adeverință, chitanță. – Examin înscris, răŭ scris îld. în scris, adică nu oral.

înscris s. n., pl. înscrisuri

înscris s. n., pl. înscrisuri

înscris s. n., pl. înscrisuri

înscris, -suri sb. (îți dau un înscris).

ÎNSCRIS s. v. act.

ÎNSCRIS s. act, document, dovadă, hîrtie, izvor, piesă, (înv. și pop.) scris, (înv. și reg.) scrisoare, (înv.) carte, izvod, încredințare, răvaș, sinet, teșcherea, uric, zapis. (Numeroase ~uri atestă acest fapt.)

ÎNSCRÍS¹ (< înscrie) s. n. (Dr.) Declarație în scris despre un act sau un fapt juridic care poate servi ca mijloc de probă sau care contribuie la aflarea adevărului în cauză. ◊ Î. preconstituit = act constatator întocmit al încheierea unui act juridic, în scopul de a servi drept probă. Î. autentic v. autentic. Î. sub semnătură privată = înscris semnat, uneori și întocmit de persoanele care au făcut actul juridic constatat prin acest înscris.