14 definiții pentru înscăuna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSCĂUNA, înscăunez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) urca pe tron ca domn al țării; a (se) încorona, a (se) întrona. ♦ Tranz. A numi, a alege un arhiereu; p. gener. a numi într-o funcție, a instala într-un post. [Pr.: -scă-u-] – În + scaun.

înscăuna [At: P. ALEXANDRESCU, ap. TDRG / P: ~scă-u~ / Pzi: ~nez / E: în- + scaun] 1-2 vtr A (se) așeza pe tron ca domn al țării Si: a (se) încorona, a (se) întrona. 3-4 vt (A numi sau) a alege un arhiereu. 5 vt (Pex) A instala într-un post superior ierarhic pe cineva. 6 vr (Fig) A se întemeia.

ÎNSCĂUNA, înscăunez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza pe tron ca domn al țării; a (se) încorona, a (se) întrona. ♦ Tranz. A numi, a alege un arhiereu; p. gener. a numi într-o funcție, a instala într-un post. [Pr.: -scă-u-] – În + scaun.

ÎNSCĂUNA, înscăunez, vb. I. Refl. (Învechit, astăzi numai fig.; despre capete încoronate sau arhierei) A prelua puterea, a se instala la cîrmă. După ce se înscăună, trimise sol la socrul său, cu carte, prin care îi spunea că s-a urcat în scaunul tătîne-său. ISPIRESCU, L. 379.

A ÎNSCĂUNA ~ez tranz. 1) (domnitori, regi, împărați) A pune la domnie; a așeza în scaunul domniei; a întrona. 2) A face să se înscăuneze; a întrona; a încorona. 3) fig. A numi în mod oficial (într-o funcție, într-un post); a învesti. [Sil. în-scă-u-] /în + scaun

A SE ÎNSCĂUNA mă ~ez intranz. (despre domnitori, regi, împărați) A veni la domnie; a se așeza în scaunul domniei; a se întrona. /în + scaun

înscăunà v. a pune în scaun, a întrona: după ce se înscăună ISP.

înscăunéz v. tr. (d. scaun). Pun în scaun, întronez, instalez: a înscăuna un episcop. V. descăunez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înscăuna (desp. -scă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. înscăunez, 3 înscăunea; conj. prez. 1 sg. să înscăunez, 3 să înscăuneze

înscăuna (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 înscăunea

înscăuna vb. (sil. -scă-u-), ind. prez. 1 sg. înscăunez, 3 sg. și pl. înscăunea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSCĂUNA vb. a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ împărat.)

ÎNSCĂUNA vb. a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ împărat.)

A înscăuna ≠ a detrona, a răsturna

Intrare: înscăuna
  • silabație: în-scă-u-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înscăuna
  • ‑nscăuna
  • înscăunare
  • ‑nscăunare
  • înscăunat
  • ‑nscăunat
  • înscăunatu‑
  • ‑nscăunatu‑
  • înscăunând
  • ‑nscăunând
  • înscăunându‑
  • ‑nscăunându‑
singular plural
  • înscăunea
  • ‑nscăunea
  • înscăunați
  • ‑nscăunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înscăunez
  • ‑nscăunez
(să)
  • înscăunez
  • ‑nscăunez
  • înscăunam
  • ‑nscăunam
  • înscăunai
  • ‑nscăunai
  • înscăunasem
  • ‑nscăunasem
a II-a (tu)
  • înscăunezi
  • ‑nscăunezi
(să)
  • înscăunezi
  • ‑nscăunezi
  • înscăunai
  • ‑nscăunai
  • înscăunași
  • ‑nscăunași
  • înscăunaseși
  • ‑nscăunaseși
a III-a (el, ea)
  • înscăunea
  • ‑nscăunea
(să)
  • înscăuneze
  • ‑nscăuneze
  • înscăuna
  • ‑nscăuna
  • înscăună
  • ‑nscăună
  • înscăunase
  • ‑nscăunase
plural I (noi)
  • înscăunăm
  • ‑nscăunăm
(să)
  • înscăunăm
  • ‑nscăunăm
  • înscăunam
  • ‑nscăunam
  • înscăunarăm
  • ‑nscăunarăm
  • înscăunaserăm
  • ‑nscăunaserăm
  • înscăunasem
  • ‑nscăunasem
a II-a (voi)
  • înscăunați
  • ‑nscăunați
(să)
  • înscăunați
  • ‑nscăunați
  • înscăunați
  • ‑nscăunați
  • înscăunarăți
  • ‑nscăunarăți
  • înscăunaserăți
  • ‑nscăunaserăți
  • înscăunaseți
  • ‑nscăunaseți
a III-a (ei, ele)
  • înscăunea
  • ‑nscăunea
(să)
  • înscăuneze
  • ‑nscăuneze
  • înscăunau
  • ‑nscăunau
  • înscăuna
  • ‑nscăuna
  • înscăunaseră
  • ‑nscăunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înscăuna, înscăunezverb

  • 1. A (se) așeza pe tron ca domn al țării; a (se) încorona, a (se) întrona. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După ce se înscăună, trimise sol la socrul său, cu carte, prin care îi spunea că s-a urcat în scaunul tătîne-său. ISPIRESCU, L. 379. DLRLC
etimologie:
  • În + scaun DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.