21 de definiții pentru înstrăina

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSTRĂINA, înstrăinez, vb. I. 1. Tranz. A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un bun material. ♦ A sustrage, a fura. 2. Refl. A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. ♦ Fig. A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. [Pr.: -stră-i.Var.: înstreina vb. I] – În + străin.

ÎNSTRĂINA, înstrăinez, vb. I. 1. Tranz. A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un bun material. ♦ A sustrage, a fura. 2. Refl. A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. ♦ Fig. A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. [Pr.: -stră-i.Var.: înstreina vb. I] – În + străin.

înstrăina [At: PRAV. MOLD. 755 / V: ~rei~, ~riena, ~rii~, ~ri~, (cscj) ~reini / Pzi: ~nez / E: în- + străin] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni străin de cineva sau de ceva. 3 vt A trimite departe de casă la studii. 4 vt (Pex) A sili să plece. 5 vr A-și părăsi familia, locul de naștere, de reședință, stabilindu-se în altă parte Si: a se exila, a se expatria. 6 vi A petrece într-un loc străin. 7 vr A se preface. 8 vt A trece altcuiva prin vânzare, dăruire, stăpânirea unui lucru. 9 vt A pierde un bun material. 10 vr (Înv) A ajunge pe mâini străine. 11 vt A sustrage. 12 vr (Fig) A se îndepărta sufletește. 13 vr (Fig) A pierde afecțiunea, simpatia cuiva.

ÎNSTRĂINA, înstrăinez, vb. I. 1. Refl. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») A-și părăsi familia, locul de reședință sau de naștere, stabilindu-se în altă parte și rupîndu-se de viața de pînă atunci; a se depărta sufletește de cei de care era legat. Biata maică simțea că iar va rămînea singură și uitată, că puiul se înstrăinează. SADOVEANU, O. I 271. N-a vrut să se înstrăineze de pe locurile unde s-a născut și a îmbătrînit. REBREANU, R. I 150. ♦ Tranz. A face pe cineva să se îndepărteze de ceva. Două strofe... vom mai transcrie... căci urmarea, pînă la sfîrșit, ne înstrăinează cu totul de viața vînătorilor. ODOBESCU, S. III 89. 2. Tranz. (Jur.) A transmite (prin vînzare) un drept de proprietate sau alt drept. Partea din stînga drumului a fost cea dintîi înstrăinată din pămînturile familiei. Un străbunic a înzestrat cu ea o fată. REBREANU, R. I 71. ◊ Absol. Dumneata ai cumpărat. Dînșii au cumpărat... Eu am înstrăinat în deplină stăpînire a facultăților mele. C. PETRESCU, A. 336. ♦ A sustrage, a fura. Cei care înstrăinează bunuri obștești sînt pedepsiți de lege. – Pronunțat: -stră-i-.Prez. ind. și: (rar) înstrăin (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 201). – Variantă: înstreina vb. I.

A SE ÎNSTRĂINA mă ~ez intranz. 1) A deveni străin (sufletește). 2) A se așeza cu traiul în altă parte, despărțindu-se de baștină și de cei apropiați. /în + străin

A ÎNSTRĂINA ~ez tranz. 1) A face să se înstrăineze. 2) jur. A face să intre în posesia altcuiva prin cedarea oficială a dreptului de proprietate; a aliena. 3) (bunuri materiale) A lua pe ascuns și pe nedrept; a fura; a sustrage. [Sil. în-stră-i-] /în + străin

înstrăinà v. 1. a face străin, a depărta dela sine: a înstrăinat o parte din avere; 2. a se expatria.

ÎNSTREINA vb. I v. înstrăina.

ASTREINA, ASTRIENA, ASTRIINA... = ÎNSTRĂINA [străin].

înstrăinéz v. tr. (d. străin). Alienez, fac străin (dînd orĭ vînzînd): a înstrăina averea părintească. V. refl. Mă fac străin, mă depărtez cu trupu saŭ cu inima: nu te înstrăina de patrie! – Și streinez și înstreinez (Munt.). Vechĭ și astrăinez și astriinez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înstrăina (a ~) (desp. -stră-i-) vb., ind. prez. 1 sg. înstrăinez, 3 înstrăinea; conj. prez. 1 sg. să înstrăinez, 3 să înstrăineze

înstrăina (a ~) (-stră-i-) vb., ind. prez. 3 înstrăinea

înstrăina vb. (sil. -stră-i-), ind. prez. 1 sg. înstrăinez, 3 sg. și pl. înstrăinea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSTRĂINA vb. 1. (înv. și reg.) a (se) străina. (S-au ~ de casele lor.) 2. a se depărta, a se îndepărta. (De ce te-ai ~ de noi?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.)

ÎNSTRĂINA vb. v. emigra, expatria, pribegi.

înstrăina vb. v. EMIGRA. EXPATRIA. PRIBEGI.

ÎNSTRĂINA vb. 1. (înv. și reg.) a (se) străina. (S-au ~ de casele lor.) 2. a se depărta, a se îndepărta. (De ce te-ai ~ de noi?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.)

Intrare: înstrăina
  • silabație: în-stră-i-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înstrăina
  • ‑nstrăina
  • înstrăinare
  • ‑nstrăinare
  • înstrăinat
  • ‑nstrăinat
  • înstrăinatu‑
  • ‑nstrăinatu‑
  • înstrăinând
  • ‑nstrăinând
  • înstrăinându‑
  • ‑nstrăinându‑
singular plural
  • înstrăinea
  • ‑nstrăinea
  • înstrăinați
  • ‑nstrăinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înstrăinez
  • ‑nstrăinez
(să)
  • înstrăinez
  • ‑nstrăinez
  • înstrăinam
  • ‑nstrăinam
  • înstrăinai
  • ‑nstrăinai
  • înstrăinasem
  • ‑nstrăinasem
a II-a (tu)
  • înstrăinezi
  • ‑nstrăinezi
(să)
  • înstrăinezi
  • ‑nstrăinezi
  • înstrăinai
  • ‑nstrăinai
  • înstrăinași
  • ‑nstrăinași
  • înstrăinaseși
  • ‑nstrăinaseși
a III-a (el, ea)
  • înstrăinea
  • ‑nstrăinea
(să)
  • înstrăineze
  • ‑nstrăineze
  • înstrăina
  • ‑nstrăina
  • înstrăină
  • ‑nstrăină
  • înstrăinase
  • ‑nstrăinase
plural I (noi)
  • înstrăinăm
  • ‑nstrăinăm
(să)
  • înstrăinăm
  • ‑nstrăinăm
  • înstrăinam
  • ‑nstrăinam
  • înstrăinarăm
  • ‑nstrăinarăm
  • înstrăinaserăm
  • ‑nstrăinaserăm
  • înstrăinasem
  • ‑nstrăinasem
a II-a (voi)
  • înstrăinați
  • ‑nstrăinați
(să)
  • înstrăinați
  • ‑nstrăinați
  • înstrăinați
  • ‑nstrăinați
  • înstrăinarăți
  • ‑nstrăinarăți
  • înstrăinaserăți
  • ‑nstrăinaserăți
  • înstrăinaseți
  • ‑nstrăinaseți
a III-a (ei, ele)
  • înstrăinea
  • ‑nstrăinea
(să)
  • înstrăineze
  • ‑nstrăineze
  • înstrăinau
  • ‑nstrăinau
  • înstrăina
  • ‑nstrăina
  • înstrăinaseră
  • ‑nstrăinaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înstreina
  • ‑nstreina
  • înstreinare
  • ‑nstreinare
  • înstreinat
  • ‑nstreinat
  • înstreinatu‑
  • ‑nstreinatu‑
  • înstreinând
  • ‑nstreinând
  • înstreinându‑
  • ‑nstreinându‑
singular plural
  • înstreinea
  • ‑nstreinea
  • înstreinați
  • ‑nstreinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înstreinez
  • ‑nstreinez
(să)
  • înstreinez
  • ‑nstreinez
  • înstreinam
  • ‑nstreinam
  • înstreinai
  • ‑nstreinai
  • înstreinasem
  • ‑nstreinasem
a II-a (tu)
  • înstreinezi
  • ‑nstreinezi
(să)
  • înstreinezi
  • ‑nstreinezi
  • înstreinai
  • ‑nstreinai
  • înstreinași
  • ‑nstreinași
  • înstreinaseși
  • ‑nstreinaseși
a III-a (el, ea)
  • înstreinea
  • ‑nstreinea
(să)
  • înstreineze
  • ‑nstreineze
  • înstreina
  • ‑nstreina
  • înstreină
  • ‑nstreină
  • înstreinase
  • ‑nstreinase
plural I (noi)
  • înstreinăm
  • ‑nstreinăm
(să)
  • înstreinăm
  • ‑nstreinăm
  • înstreinam
  • ‑nstreinam
  • înstreinarăm
  • ‑nstreinarăm
  • înstreinaserăm
  • ‑nstreinaserăm
  • înstreinasem
  • ‑nstreinasem
a II-a (voi)
  • înstreinați
  • ‑nstreinați
(să)
  • înstreinați
  • ‑nstreinați
  • înstreinați
  • ‑nstreinați
  • înstreinarăți
  • ‑nstreinarăți
  • înstreinaserăți
  • ‑nstreinaserăți
  • înstreinaseți
  • ‑nstreinaseți
a III-a (ei, ele)
  • înstreinea
  • ‑nstreinea
(să)
  • înstreineze
  • ‑nstreineze
  • înstreinau
  • ‑nstreinau
  • înstreina
  • ‑nstreina
  • înstreinaseră
  • ‑nstreinaseră
înstrina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înstriina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înstrăina, înstrăinezverb

  • 1. tranzitiv A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un bun material. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aliena
    • format_quote Partea din stînga drumului a fost cea dintîi înstrăinată din pămînturile familiei. Un străbunic a înzestrat cu ea o fată. REBREANU, R. I 71. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Dumneata ai cumpărat. Dînșii au cumpărat... Eu am înstrăinat în deplină stăpînire a facultăților mele. C. PETRESCU, A. 336. DLRLC
    • 1.1. Fura, sustrage. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cei care înstrăinează bunuri obștești sunt pedepsiți de lege. DLRLC
  • 2. reflexiv A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-a vrut să se înstrăineze de pe locurile unde s-a născut și a îmbătrînit. REBREANU, R. I 150. DLRLC
    • 2.1. figurat A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Biata maică simțea că iar va rămînea singură și uitată, că puiul se înstrăinează. SADOVEANU, O. I 271. DLRLC
    • 2.2. tranzitiv A face pe cineva să se îndepărteze de ceva. DLRLC
      • format_quote Două strofe... vom mai transcrie... căci urmarea, pînă la sfîrșit, ne înstrăinează cu totul de viața vînătorilor. ODOBESCU, S. III 89. DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ și: înstrăin. DLRLC
etimologie:
  • În + străin DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.