opțiuni
  • info

13 definiții pentru întreit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREIT, -Ă, întreiți, -te, adj. 1. Înmulțit, mărit de trei ori. 2. (Înv.) Care e compus din trei părți de același fel. – V. întrei sau în + trei + suf. -it.

ÎNTREIT, -Ă, întreiți, -te, adj. 1. Înmulțit, mărit de trei ori. 2. (Înv.) Care e compus din trei părți de același fel. – V. întrei sau în + trei + suf. -it.

întreit1 sn [At: DA ms / V: (reg) ~riit / Pl: ~uri / E: întrei] 1-2 Întreire (1-2).

întreit2, ~ă a [At: BIBLIA (1688), ap. DA / V: (reg) ~riit / Pl: ~iți, ~e / E: întrei] 1 Mărit de trei ori. 2 (Înv) Care este compus din trei părți de același fel.

ÎNTREIT, -Ă, întreiți, -te, adj. 1. Înmulțit, mărit, sporit de trei ori; p. ext. mai mare, mai puternic, mai numeros, mai mult. Un om energic ar putea scoate venituri întreite de cît arată scriptele de anii trecuți. C. PETRESCU, Î. II 67. A fost un gemet întreit, Din totul inimii pornit. COȘBUC, P. I 287. ◊ (Adverbial) Și-a încordat grumazul și s-a pregătit să-i răspundă întreit pentru fiece cuvințel. GALAN, B. I 146. 2. Care e compus din trei părți de același fel. Un arc de triumf... cu întreite prize. ODOBESCU, S. III 71. Artistul ar zugrăvi... acest întreit șir de munți ce se întind în amfiteatru pe orizon. NEGRUZZI, S. I 195.

întreit a. de trei ori mai mare.

întreít, -ă adj. De treĭ orĭ maĭ mare. Adv. De treĭ orĭ maĭ mult: a plăti întreit. V. triplu.

întriit1 sn vz întreit1

întriit2, ~ă a vz întreit2

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+întreit2 (triplu) adv. (a câștiga ~)

întreit1 (triplu) adj. m., pl. întreiți; f. întreită, pl. întreite (câștig întreit)

*întreit adj. m., pl. întreiți; f. întreită, f. întreite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTREIT adj. v. triplu.

ÎNTREIT adj. triplu. (Sumă ~.)

Intrare: întreit
întreit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreit
  • ‑ntreit
  • întreitul
  • întreitu‑
  • ‑ntreitul
  • ‑ntreitu‑
  • întreită
  • ‑ntreită
  • întreita
  • ‑ntreita
plural
  • întreiți
  • ‑ntreiți
  • întreiții
  • ‑ntreiții
  • întreite
  • ‑ntreite
  • întreitele
  • ‑ntreitele
genitiv-dativ singular
  • întreit
  • ‑ntreit
  • întreitului
  • ‑ntreitului
  • întreite
  • ‑ntreite
  • întreitei
  • ‑ntreitei
plural
  • întreiți
  • ‑ntreiți
  • întreiților
  • ‑ntreiților
  • întreite
  • ‑ntreite
  • întreitelor
  • ‑ntreitelor
vocativ singular — —
plural — —
întriit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întreit, întreităadjectiv

  • 1. Înmulțit, mărit de trei ori. DEX '09 DLRLC
    sinonime: triplu
    • format_quote Un om energic ar putea scoate venituri întreite de cît arată scriptele de anii trecuți. C. PETRESCU, Î. II 67. DLRLC
    • format_quote A fost un gemet întreit, Din totul inimii pornit. COȘBUC, P. I 287. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Și-a încordat grumazul și s-a pregătit să-i răspundă întreit pentru fiece cuvințel. GALAN, B. I 146. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Mai mare, mai puternic, mai numeros, mai mult. DLRLC
  • 2. învechit Care e compus din trei părți de același fel. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Un arc de triumf... cu întreite prize. ODOBESCU, S. III 71. DLRLC
    • format_quote Artistul ar zugrăvi... acest întreit șir de munți ce se întind în amfiteatru pe orizon. NEGRUZZI, S. I 195. DLRLC
etimologie:
  • vezi întrei DEX '09
  • sau în + trei + sufix -it. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.