opțiuni
  • info

7 definiții pentru întretăiat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRETĂIAT, -Ă, întretăiați, -te, adj. Care se intersectează, se încrucișează cu altul. ♦ (Despre vorbire, plâns, respirație etc.) Întrerupt, cu întreruperi. [Pr.: -tă-iat] – V. întretăia.

ÎNTRETĂIAT, -Ă, întretăiați, -te, adj. Care se intersectează, se încrucișează cu altul. ♦ (Despre vorbire, plâns, respirație etc.) Întrerupt, cu întreruperi. [Pr.: -tă-iat] – V. întretăia.

întretăiat, ~ă a [At: ARDELEANU, U. D. 139 / P: ~tă-iat / Pl: ~ați, ~e / E: întretăia] 1-2 Tăiat de-a curmezișul (la mijloc sau) în mai multe locuri. 3 (Fig) Brăzdat. 4 Întrerupt prin tăiere. 5 Cu întreruperi. 6 (D. drumuri, linii) Care se intersectează.

ÎNTRETĂIAT, -Ă, întretăiați, -te, adj. 1. Tăiat de-a curmezișul; încrucișat. Drumuri întretăiate. 2. (Despre vorbire, respirație, plîns etc.) întrerupt, cu întreruperi, cu intermitențe. Gemea de turbare neputincioasă bolborosind cuvinte întretăiate. DUMITRIU, P. F. 42. Frusinica înlemni cu răsuflarea întretăiată. MIHALE, O. 503. ◊ (Adverbial) Elvira zise întretăiat, printre lacrimi: – O să ne omoare. DUMITRIU, B. F. 46.

ÎNTRETĂIAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNTRETĂIA și A SE ÎNTRETĂIA. 2) Care are întreruperi; cu pauze. Respirație ~tă. Vorbire ~tă. [Sil. în-tre-tă-iat] /v. a întretăia

*întretáĭ, -tăĭát, a -tăĭá v. tr. (după fr. entrecouper). Taĭ în diferite locurĭ: podurile întretaĭe rîu. Întrerup: suspinele îĭ întretăĭaŭ vocea.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTRETĂIAT adj. 1. încrucișat, (înv.) împoncișat. (Linii, drumuri ~.) 2. v. intermitent.

ÎNTRETĂIAT adj. 1. încrucișat, (înv.) împoncișat. (Linii, drumuri ~.) 2. intermitent, întrerupt, (fig.) rupt. (Plîns ~; respirație ~.)

Intrare: întretăiat
întretăiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întretăiat
  • ‑ntretăiat
  • întretăiatul
  • întretăiatu‑
  • ‑ntretăiatul
  • ‑ntretăiatu‑
  • întretăiată
  • ‑ntretăiată
  • întretăiata
  • ‑ntretăiata
plural
  • întretăiați
  • ‑ntretăiați
  • întretăiații
  • ‑ntretăiații
  • întretăiate
  • ‑ntretăiate
  • întretăiatele
  • ‑ntretăiatele
genitiv-dativ singular
  • întretăiat
  • ‑ntretăiat
  • întretăiatului
  • ‑ntretăiatului
  • întretăiate
  • ‑ntretăiate
  • întretăiatei
  • ‑ntretăiatei
plural
  • întretăiați
  • ‑ntretăiați
  • întretăiaților
  • ‑ntretăiaților
  • întretăiate
  • ‑ntretăiate
  • întretăiatelor
  • ‑ntretăiatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întretăiat, întretăiatăadjectiv

  • 1. Care se intersectează, se încrucișează cu altul. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Drumuri întretăiate. DLRLC
    • diferențiere Tăiat de-a curmezișul. DLRLC
      sinonime: încrucișat
    • 1.1. (Despre vorbire, plâns, respirație etc.) Cu întreruperi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: întrerupt
      • format_quote Gemea de turbare neputincioasă bolborosind cuvinte întretăiate. DUMITRIU, P. F. 42. DLRLC
      • format_quote Frusinica înlemni cu răsuflarea întretăiată. MIHALE, O. 503. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Elvira zise întretăiat, printre lacrimi: – O să ne omoare. DUMITRIU, B. F. 46. DLRLC
etimologie:
  • vezi întretăia DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.