6 definiții pentru întrupat
Explicative DEX
ÎNTRUPAT, -Ă, întrupați, -te, adj. Care a căpătat trup, care a luat ființă. – V. întrupa.
ÎNTRUPAT, -Ă, întrupați, -te, adj. Care a căpătat trup, care a luat ființă. – V. întrupa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întrupat, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 41/1 / V: ~pit / Pl: ~ați, ~e / E: întrupa] 1 Care a căpătat trup Si: incarnat, încorporat, (înv) împielițat. 2 Care a luat ființă Si: zămislit. 3-4 Cu trup (de om sau) de animal. 5 (Fig) Bine făcut. 6 Concretizat. 7 Creat. 8 Personificat. 9 Sintetizat. 10 Încorporat într-un singur tot Si: reunit, împreunat, înglobat. 11 Care formează o trupă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTRUPAT, -Ă, întrupați, -te, adj. Care a luat trup, ființă. Umbra întrupată în om căzu ca moartă pe pat. EMINESCU, N. 62. ◊ Fig. Văd vise-ntrupate gonind după vise. EMINESCU, O. I 40.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
întrupit, ~ă a vz întrupat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ÎNTRUPAT adj. incarnat, întruchipat, personificat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNTRUPAT adj. incarnat, întruchipat, personificat.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
întrupat, întrupatăadjectiv
- 1. Care a căpătat trup, care a luat ființă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: incarnat personificat întruchipat
- Umbra întrupată în om căzu ca moartă pe pat. EMINESCU, N. 62. DLRLC
- Văd vise-ntrupate gonind după vise. EMINESCU, O. I 40. DLRLC
-
etimologie:
- întrupa DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.