15 definiții pentru întunecat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTUNECAT, -Ă, întunecați, -te, adj. 1. Întunecos (1). 2. Fig. Posac, trist, sumbru. 3. (Despre culori, p. ext. despre lucruri colorate) Care are o nuanță închisă; închis. – V. întuneca.

ÎNTUNECAT, -Ă, întunecați, -te, adj. 1. Întunecos (1). 2. Fig. Posac, trist, sumbru. 3. (Despre culori, p. ext. despre lucruri colorate) Care are o nuanță închisă; închis. – V. întuneca.

întunecat2, ~ă a [At: CORESI, EV. 366/30 / V: (înv) ~cit, un~ / Pl: ~ați, ~e / E: întuneca] 1 a Lipsit de lumină Si: întunecos (1), obscur, (înv) întunerecat (1), întunericit (1), întunericos (1). 2 a (Pop; îs) Moarte ~ă Moarte fără lumânare la căpătâi. 3 a (Șfg) Pus în umbră Si: eclipsat, (înv) întunerecat (2), întunericit (2). 4 a (D. ochi, pex d. vedere) Împăienjenit. 5 a (Fig) Orbit. 6 a (Fig; d. mintea, judecata cuiva) Tulburat. 7-8 a (Fig; d. om) Fără (cumpăt sau) judecată. 9 a (Fig; d. om) Ignorant. 10 a (Înv; d. o persoană) Nelămurit. 11 a (Fig; d. idei, vorbe, scrieri) Greu de înțeles Si: întunecos (7), obscur. 12 a (Pex) Enigmatic. 13 a (D. persoane) Sumbru. 14 a (Pex) Mânios. 15 a (D. culori, pex, d. lucruri colorate) Care are o nuanță închisă. 16 a (Pex) Negru. 17 sm (Pop) Diavol. 18 a (D. stări, fapte, situații) Trist. 19 sn (Îlav) Pe (la) ~e Pe înserat.

întunecat1 sn [At: CORESI, ap. GCR I, 29/29 / V: ~cit / Pl: ~uri / E: întuneca] 1-3 Întunecare (1-3). 4 Înnoptare. 5 Întunecime. 6 Înnorare. 7-9 Întunecare (7-9). 10 (Șfg) Eclipsare. 11-12 Întunecare (11-12). 13 (Îs) ~ul ochilor Orbire. 14-15 Întunecare (14-15). 16 (Pop; îs) ~ de soare Eclipsă. 17-19 Întunecare (17-19). 20 (Fig) Ignoranță. 21 (Fig) Nedreptate. 22 (Fig) Întristare. 23-26 Întunecare (23-26).

ÎNTUNECAT, -Ă, întunecați, -te, adj. 1. Lipsit de lumină; întunecos. Străbătu păduri întunecate și de picior neumblate. ISPIRESCU, L. 214. Au trecut prin un șir de odăi, toate întunecate. NEGRUZZI, S. I 78. Să colindăm P-astă noapte-ntunecată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. ◊ Fig. Ea [noaptea] -mbracă haine-ntunecate Și liniștit din aripi bate, Plutind tăcută-n sus. COȘBUC, P. II 51. Din ochi albaștri raza-ntunecată, Plină de-amor în ochiul meu cădea. EMINESCU, O. IV 78. 2. Fig. (Despre persoane) Închis în sine, posomorît, posac, trist. Florea era un om întunecat. PAS, Z. I 160. Nicolaie Dragoș, întunecat, se uita și bombănea și, din cînd în cînd, arunca ochii spre Platamonu care, mai deoparte, se zvîrcolea în mîinile țăranilor, hohotind de plîns. REBREANU, R. II 133. În vremea veche trăia un împărat întunecat și gînditor ca miazănoaptea. EMINESCU, N. 3. ◊ (Adverbial) Se uită întunecat împrejur. DUMITRIU, N. 99. 3. Fig. Confuz, tulburat, zăpăcit. Spăimîntoasele lor [ale iasmelor] rînduri... Sînt mintea mea întunecată. MACEDONSKI, O. I 121. Dar a privit în ochii mei Și-a stat întunecată. COȘBUC, P. II 267. ♦ (Despre gînduri, scrieri etc.) Greu de înțeles, neclar, confuz, obscur. Deschise cartea cea veche cu buchile neclare și cu înțăles întunecat. EMINESCU, N. 58. Legislația actuală a lămurit tot ceea ce vechea legislație avea întunecat, pentru a se lăsa cît s-ar putea mai puțin loc arbitrarului. KOGĂLNICEANU, S. A. 166. 4. (Despre culori, p. ext. despre lucruri colorate) Care bate în negru; închis. În lumina asfințitului [lanul] părea și mai întunecat, mai apropiat pămîntului. MIHALE, O. 454. E un bărbat înalt... îmbrăcat într-o haină întunecată. SAHIA, U.R.S.S. 189. ◊ (Adverbial) Apa scînteia întunecat. SADOVEANU, O. I 60.

ÎNTUNECAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNTUNECA și A SE ÎNTUNECA. 2) fig. Care este lipsit de limpezime; greu de înțeles; confuz. 3) fig. Care nu știe carte; analfabet. /v. a (se) întuneca

întunecat a. 1. acoperit cu întuneric; 2. fig. sombru. ║ m. necuratul.

întunecát, -ă adj. Acoperit de întuneric: un soare întunecat, o pădure întunecată. Închis (la coloare): vin întunecat, față întunecată (cam neagră). Fig. Posomorît, trist orĭ furios: față, privire întunecată. V. chĭondorîș, încărbunat.

întunecit2, ~ă a vz întunecat2

untunecat, ~ă a vz întunecat

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTUNECAT adj. v. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, întristat, mâhnit, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, posomorât, rătăcit, trist, tulburat, tulbure, vag.

ÎNTUNECAT adj. 1. v. întunecos. 2. v. închis. 3. v. sumbru. 4. întunecos, orb. (Felinare ~.) 5. v. închis. 6. mohorât, sumbru, sur, (pop.) suriu. (Haină de nuanță ~.) 7. cenușiu, pământiu, (reg.) pământit, pământos. (O față ~.) 8. v. încruntat.

ÎNTUNECAT adj. 1. întunecos, negru, obscur. (O noapte ~.) 2. închis, înnegurat, înnorat, întunecos, mohorît, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorît, urît, (înv.) ponegrit. (O vreme ~.) 3. întunecos, obscur, sumbru, (livr.) tenebros, (rar) nepătruns, (înv.) noptos. (Un salon ~.) 4. întunecos, orb. (Felinare ~.) 5. închis. (Culoare ~.) 6. mohorît, sumbru, sur, (pop.) suriu. (Haină de nuanță ~.) 7. cenușiu, pămîntiu, (reg.) pămîntit, pămîntos. (O față ~.) 8. încruntat, mohorît, posac, posomorît. (Om ~; privire ~.)

întunecat adj. v. CONFUZ. DIFUZ. ECHIVOC. HAOTIC. IMPRECIS. INDEFINIT. ÎNCÎLCIT. ÎNCURCAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECLAR. NEDEFINIT. NEDESLUȘIT. NEÎNȚELES. NELĂMURIT. NEPRECIS. OBSCUR. POSOMORÎT. RĂTĂCIT. TRIST. TULBURAT. TULBURE. VAG.

Întunecat ≠ deschis, luminat, luminos

Intrare: întunecat
întunecat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întunecat
  • ‑ntunecat
  • întunecatul
  • întunecatu‑
  • ‑ntunecatul
  • ‑ntunecatu‑
  • întuneca
  • ‑ntuneca
  • întunecata
  • ‑ntunecata
plural
  • întunecați
  • ‑ntunecați
  • întunecații
  • ‑ntunecații
  • întunecate
  • ‑ntunecate
  • întunecatele
  • ‑ntunecatele
genitiv-dativ singular
  • întunecat
  • ‑ntunecat
  • întunecatului
  • ‑ntunecatului
  • întunecate
  • ‑ntunecate
  • întunecatei
  • ‑ntunecatei
plural
  • întunecați
  • ‑ntunecați
  • întunecaților
  • ‑ntunecaților
  • întunecate
  • ‑ntunecate
  • întunecatelor
  • ‑ntunecatelor
vocativ singular
plural
întunecit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
untunecat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întunecat, întunecaadjectiv

  • 1. Lipsit de lumină; întunecos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Străbătu păduri întunecate și de picior neumblate. ISPIRESCU, L. 214. DLRLC
    • format_quote Au trecut prin un șir de odăi, toate întunecate. NEGRUZZI, S. I 78. DLRLC
    • format_quote Să colindăm P-astă noapte-ntunecată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. DLRLC
    • format_quote figurat Ea [noaptea] -mbracă haine-ntunecate Și liniștit din aripi bate, Plutind tăcută-n sus. COȘBUC, P. II 51. DLRLC
    • format_quote figurat Din ochi albaștri raza-ntunecată, Plină de-amor în ochiul meu cădea. EMINESCU, O. IV 78. DLRLC
  • 2. figurat Posac, posomorât, sumbru, trist. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Florea era un om întunecat. PAS, Z. I 160. DLRLC
    • format_quote Nicolaie Dragoș, întunecat, se uita și bombănea și, din cînd în cînd, arunca ochii spre Platamonu care, mai deoparte, se zvîrcolea în mîinile țăranilor, hohotind de plîns. REBREANU, R. II 133. DLRLC
    • format_quote În vremea veche trăia un împărat întunecat și gînditor ca miazănoaptea. EMINESCU, N. 3. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Se uită întunecat împrejur. DUMITRIU, N. 99. DLRLC
  • 3. figurat Confuz, tulburat, zăpăcit. DLRLC
    • format_quote Spăimîntoasele lor [ale iasmelor] rînduri... Sînt mintea mea întunecată. MACEDONSKI, O. I 121. DLRLC
    • format_quote Dar a privit în ochii mei Și-a stat întunecată. COȘBUC, P. II 267. DLRLC
    • 3.1. (Despre gânduri, scrieri etc.) Greu de înțeles. DLRLC
      • format_quote Deschise cartea cea veche cu buchile neclare și cu înțăles întunecat. EMINESCU, N. 58. DLRLC
      • format_quote Legislația actuală a lămurit tot ceea ce vechea legislație avea întunecat, pentru a se lăsa cît s-ar putea mai puțin loc arbitrarului. KOGĂLNICEANU, S. A. 166. DLRLC
  • 4. (Despre culori) Care are o nuanță închisă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: închis antonime: deschis
    • 4.1. prin extensiune (Despre lucruri colorate) Care are o nuanță închisă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: închis
      • format_quote În lumina asfințitului [lanul] părea și mai întunecat, mai apropiat pămîntului. MIHALE, O. 454. DLRLC
      • format_quote E un bărbat înalt... îmbrăcat într-o haină întunecată. SAHIA, U.R.S.S. 189. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Apa scînteia întunecat. SADOVEANU, O. I 60. DLRLC
etimologie:
  • vezi întuneca DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.