15 definiții pentru înturna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTURNA, întorn, vb. I. (Reg.) Refl. și tranz. 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia2, a (se) întoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) îndrepta în altă direcție. 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. – În + turna.

ÎNTURNA, întorn, vb. I. (Reg.) Refl. și tranz. 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia2, a (se) întoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) îndrepta în altă direcție. 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. – În + turna.

înturna [At: CORESI, PS. 20 / V: (înv) ~truna / Pzi: întorn / E: în- + turna] (Reg) 1-2 vtr (A face pe cineva să vină sau) a veni înapoi de unde a plecat Si: a (se) întoarce, a (se) înapoia. 3 vt (D. o stare afectivă) A cuprinde pe cineva din nou. 4-5 vtr A (se) îndrepta în direcția opusă celei în care se deplasa. 6-7 vtr A (se) întoarce de pe o parte pe alta Si: a (se) învârti, a (se) suci. 8 vt (D. un obiect) A întoarce cu josul în sus. 9 vt A reveni asupra celor spuse. 10 vt (Mtp; d. farmece) A întoarce asupra celui care l-a făcut. 11 vt (Rar; d. boli) A reveni. 12 vr (Rar) A-și renega religia. 13 vt (Îe) A ~ inima pe cineva să ... A simți nevoia să ... 14 vt (D. un împrumut) A restitui. 15 vt (D. un lucru amanetat) A da înapoi, la primirea banilor.

ÎNTURNA, întorn, vb. I. 1. Refl. A se întoarce (din drum), a se înapoia, a reveni. Dar să mă întorn unde lăsasem, adică la început. ARGHEZI, P. T. 84. S-a nemerit să apucați tot pe un drum ca să vă înturnați la domiciliu. CARAGIALE, O. I 46. Rămîi aici pînă la noapte, cînd s-a înturna împăratul de la vînătoare. CREANGĂ, P. 97. Sîrbul se tot ducea... Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina. ALECSANDRI, P. P. 108. ◊ Tranz. Suflă, doamne-un vînt, Suflă-l pe pămînt... Mîndra să-mi întoarne. ALECSANDRI, P. P. 189. (Fig.) Gîndul meu pe unde-aleargă Nu-i pasăre să-l întreacă... Numai puiul, dacă-ar vrea, Ca vîntul l-ar înturna. SEVASTOS, C. 84. 2. Tranz. A întoarce în altă parte, a îndrepta (în altă direcție), a mișca în direcție opusă. Se oprea din cînd în cînd și înturna repede spre mine doi ochi negri foarte lucitori. SADOVEANU, E. 122. Îi înturnai spatele. MARIAN, S. 66. Înturnă ochii și zări acele patru capete spăriate. NEGRUZZI, S. I 78. ◊ Fig- De ce taci cînd, fermecată, Inima-mi spre tine-ntorn? EMINESCU, O. I 206. ◊ Refl. Înturnîndu-se către munte, Lăzureanul dădu drumul unui strigăt puternic. SADOVEANU, O. A. II 207. Făcură o horă și începură a se înturna în dreapta și în stînga, cîntînd o arie sălbatică cu niște voci guturale. BOLINTINEANU, O. 298. Se înturnă către boieri și zise... NEGRUZZI, S. I 148. 3. Tranz. (Popular, despre stări fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva) din nou, a-i reveni (cuiva), v. întoarce. Te apucă și afurisita de boală; al patrulea an de cînd te tot întoarnă. CONTEMPORANUL, VII 490. Dragostea mă-ntoarnă iară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 9.

A ÎNTURNA întorn tranz. 1) A face să se întoarne; a înapoia; a întoarce. 2) (despre boli sau alte stări) A lovi din nou; a întoarce. /în + a turna

A SE ÎNTURNA mă întorn intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se înapoia; a se întoarce. 2) înv. A se întoarce cu fața (spre ceva sau cineva). /în + a turna

înturnà v. a întoarce din cale: să mă întorn cu vara4. [Vechiu-rom. turna = lat. medieval TORNARE, a se înturna].

întórn, a -urná v. tr. (în și torn saŭ lat *intornare). Întorc, aduc acasă: Dumnezeŭ să te întoarne cu bine. (Cr.). Distorc, recapăt (baniĭ ș. a.). Îmĭ întorn vorba, îmĭ schimb vorba (hotărîrea, învoĭala, promisiunea). V. refl. Revin la punctu de plecare: mă’ntorn acasă. Ploile se’ntoarnă, ploile revin. – E bine să se deosebească mă’ntorn (acasă) de mă’ntorc (la dreapta, în pat).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înturna (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. întorn, 2 sg. întorni, 3 întoarnă; conj. prez. 1 sg. să întorn, 3 să întoarne

înturna (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 întoarnă

înturna vb., ind. prez. 1 sg. întorn, 3 sg. și pl. întoarnă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTURNA vb. v. da, înapoia, întoarce, plăti, reapărea, recidiva, restitui, reveni, veni.

înturna vb. v. DA. ÎNAPOIA. ÎNTOARCE. PLĂTI. REAPĂREA. RECIDIVA. RESTITUI. REVENI. VENI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înturna, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) întoarce: „Cine focu o grebla? / Mândruțu’ dac-a-nturna” (Papahagi, 1925: 170). – Din în- + turna (< lat. tornare) (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

înturna, vb. tranz., refl. – A (se) întoarce: „Cine focu o grebla? / Mândruțu’ dac-a-nturna” (Papahagi 1925: 170). – Lat. tornare (Felecan 2011).

Intrare: înturna
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înturna
  • ‑nturna
  • înturnare
  • ‑nturnare
  • înturnat
  • ‑nturnat
  • înturnatu‑
  • ‑nturnatu‑
  • înturnând
  • ‑nturnând
  • înturnându‑
  • ‑nturnându‑
singular plural
  • întoarnă
  • ‑ntoarnă
  • înturnați
  • ‑nturnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întorn
  • ‑ntorn
(să)
  • întorn
  • ‑ntorn
  • înturnam
  • ‑nturnam
  • înturnai
  • ‑nturnai
  • înturnasem
  • ‑nturnasem
a II-a (tu)
  • întorni
  • ‑ntorni
(să)
  • întorni
  • ‑ntorni
  • înturnai
  • ‑nturnai
  • înturnași
  • ‑nturnași
  • înturnaseși
  • ‑nturnaseși
a III-a (el, ea)
  • întoarnă
  • ‑ntoarnă
(să)
  • întoarne
  • ‑ntoarne
  • înturna
  • ‑nturna
  • înturnă
  • ‑nturnă
  • înturnase
  • ‑nturnase
plural I (noi)
  • înturnăm
  • ‑nturnăm
(să)
  • înturnăm
  • ‑nturnăm
  • înturnam
  • ‑nturnam
  • înturnarăm
  • ‑nturnarăm
  • înturnaserăm
  • ‑nturnaserăm
  • înturnasem
  • ‑nturnasem
a II-a (voi)
  • înturnați
  • ‑nturnați
(să)
  • înturnați
  • ‑nturnați
  • înturnați
  • ‑nturnați
  • înturnarăți
  • ‑nturnarăți
  • înturnaserăți
  • ‑nturnaserăți
  • înturnaseți
  • ‑nturnaseți
a III-a (ei, ele)
  • întoarnă
  • ‑ntoarnă
(să)
  • întoarne
  • ‑ntoarne
  • înturnau
  • ‑nturnau
  • înturna
  • ‑nturna
  • înturnaseră
  • ‑nturnaseră
întorna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înturna, întornverb

regional
  • 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia, a (se) întoarce. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar să mă întorn unde lăsasem, adică la început. ARGHEZI, P. T. 84. DLRLC
    • format_quote S-a nemerit să apucați tot pe un drum ca să vă înturnați la domiciliu. CARAGIALE, O. I 46. DLRLC
    • format_quote Rămîi aici pînă la noapte, cînd s-a înturna împăratul de la vînătoare. CREANGĂ, P. 97. DLRLC
    • format_quote Sîrbul se tot ducea... Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina. ALECSANDRI, P. P. 108. DLRLC
    • format_quote Suflă, doamne-un vînt, Suflă-l pe pămînt... Mîndra să-mi întoarne. ALECSANDRI, P. P. 189. DLRLC
    • format_quote figurat Gîndul meu pe unde-aleargă Nu-i pasăre să-l întreacă... Numai puiul, dacă-ar vrea, Ca vîntul l-ar înturna. SEVASTOS, C. 84. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Te apucă și afurisita de boală; al patrulea an de cînd te tot întoarnă. CONTEMPORANUL, VII 490. DLRLC
      • format_quote Dragostea mă-ntoarnă iară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 9. DLRLC
  • 2. A (se) îndrepta în altă direcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se oprea din cînd în cînd și înturna repede spre mine doi ochi negri foarte lucitori. SADOVEANU, E. 122. DLRLC
    • format_quote Îi înturnai spatele. MARIAN, S. 66. DLRLC
    • format_quote Înturnă ochii și zări acele patru capete spăriate. NEGRUZZI, S. I 78. DLRLC
    • format_quote figurat De ce taci cînd, fermecată, Inima-mi spre tine-ntorn? EMINESCU, O. I 206. DLRLC
    • format_quote Înturnîndu-se către munte, Lăzureanul dădu drumul unui strigăt puternic. SADOVEANU, O. A. II 207. DLRLC
    • format_quote Făcură o horă și începură a se înturna în dreapta și în stînga, cîntînd o arie sălbatică cu niște voci guturale. BOLINTINEANU, O. 298. DLRLC
    • format_quote Se înturnă către boieri și zise... NEGRUZZI, S. I 148. DLRLC
  • 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • În + turna DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.