întâmpinat¹ sn [At: CORESI, EV. 232/16 / V: ~tim~, ~tum~, ~tunchin~ / Pl: ~uri / E: întâmpina] 1 Întâmpinare (1). 2 (Îrg) întâlnire (2). 3-9 Întâmpinare (4-5, 8-12). 10 Prevenire. 11 (Înv) Evitare. 12 (Mpp) Întâmpinătură.

întâmpinat², ~ă a [At: MARIAN, S. R. II, 64 / V: ~tim~, ~tum~, ~tunchin~ / Pl: ~ați, ~e / E: întâmpina] 1 Căruia i-a ieșit cineva înainte pentru a-l primi. 2 Care se întâlnește cu cineva. 3 (D. o armată) Căreia i-a ieșit înainte inamicul pentru a se lupta. 4 (D. obstacole) Care s-a ivit în calea unei realizări. 5 (D. cheltuieli) Suportat. 6 (D. obligații) Îndeplinit. 7 (D. nevoile cuiva) Îndestulat de altcineva. 8 (Pop) Bolnav de întâmpinătură.

întimpinat¹ sn vz întâmpinat¹

întimpinat², ~ă a vz întâmpinat²

întumpinat¹ sn vz întâmpinat¹

întumpinat², ~ă a vz întâmpinat²

întunchinat¹ sn vz întâmpinat¹

întunchinat², ~ă a vz întâmpinat²