8 definiții pentru învecinare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVECINARE s. f. Faptul de a se învecina; vecinătate. – V. învecina.

învecinare sf [At: DA ms / V: (înv) ~nire / Pl: ~nări / E: învecina] 1 Relație de vecinătate cu cineva sau ceva. 2 Alăturare de ceva sau de cineva. 3 Posedare a unui hotar comun cu cineva sau ceva.

ÎNVECINARE s. f. (Rar) Faptul de a se învecina; vecinătate. – V. învecina.

ÎNVECINARE s. f. (Rar) Faptul de a se învecina (cu cineva sau cu ceva); vecinătate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învecinare s. f., g.-d. art. învecinării

învecinare s. f., g.-d. art. învecinării

învecinare s. f., g.-d. art. învecinării

Intrare: învecinare
învecinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învecinare
  • ‑nvecinare
  • învecinarea
  • ‑nvecinarea
plural
  • învecinări
  • ‑nvecinări
  • învecinările
  • ‑nvecinările
genitiv-dativ singular
  • învecinări
  • ‑nvecinări
  • învecinării
  • ‑nvecinării
plural
  • învecinări
  • ‑nvecinări
  • învecinărilor
  • ‑nvecinărilor
vocativ singular
plural
învecinire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învecinare, învecinărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi învecina DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.