opțiuni
  • info

8 definiții pentru învecinat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVECINAT, -Ă, învecinați, -te, adj. Care se învecinează cu cineva sau cu ceva; vecin. – V. învecina.

ÎNVECINAT, -Ă, învecinați, -te, adj. Care se învecinează cu cineva sau cu ceva; vecin. – V. învecina.

învecinat, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 201 / V: (înv) ~nit / Pl: ~ați, ~e / E: învecina] 1 Care este vecin cu cineva sau cu ceva. 2 Care este alături de cineva sau ceva. 3 Care are un hotar comun cu cineva.

ÎNVECINAT, -Ă, învecinați, -te, adj. Care se învecinează, care se află în vecinătate, în apropiere; vecin. Romînii treptat ajunseră sub Ștefan-Marele și Mihai Viteazul a fi respectați de învecinatele popoare. NEGRUZZI, S. I 201.

învecinat a. vecin, din apropiere.

învecinit, ~ă a vz învecinat

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învecinat adj. m., pl. învecinați; f. sg. învecinată, pl. învecinate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVECINAT adj. 1. alăturat, vecin, (livr.) adiacent, (înv.) sinoriaș. (Locuri ~.) 2. limitrof, mărginaș, vecin, (reg.) megieș, mejdaș, (înv.) megieșesc, megieșit. (Pe teritoriul ~.)

ÎNVECINAT adj. 1. alăturat, vecin, (livr.) adiacent, (înv.) sinoriaș. (Locuri ~.) 2. limitrof, mărginaș, vecin, (reg.) megieș, mejdas, (înv.) megieșesc, megieșit. (Pe teritoriul ~.)

Intrare: învecinat
învecinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învecinat
  • ‑nvecinat
  • învecinatul
  • învecinatu‑
  • ‑nvecinatul
  • ‑nvecinatu‑
  • învecinată
  • ‑nvecinată
  • învecinata
  • ‑nvecinata
plural
  • învecinați
  • ‑nvecinați
  • învecinații
  • ‑nvecinații
  • învecinate
  • ‑nvecinate
  • învecinatele
  • ‑nvecinatele
genitiv-dativ singular
  • învecinat
  • ‑nvecinat
  • învecinatului
  • ‑nvecinatului
  • învecinate
  • ‑nvecinate
  • învecinatei
  • ‑nvecinatei
plural
  • învecinați
  • ‑nvecinați
  • învecinaților
  • ‑nvecinaților
  • învecinate
  • ‑nvecinate
  • învecinatelor
  • ‑nvecinatelor
vocativ singular — —
plural — —
învecinit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învecinat, învecinatăadjectiv

  • 1. Care se învecinează cu cineva sau cu ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vecin
    • format_quote Romînii treptat ajunseră sub Ștefan-Marele și Mihai Viteazul a fi respectați de învecinatele popoare. NEGRUZZI, S. I 201. DLRLC
etimologie:
  • vezi învecina DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.