opțiuni
  • info

8 definiții pentru înveselire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVESELIRE, înveseliri, s. f. Acțiunea de a (se) înveseli și rezultatul ei; veselie, bună dispoziție. – V. înveseli.

ÎNVESELIRE, înveseliri, s. f. Acțiunea de a (se) înveseli și rezultatul ei; veselie, bună dispoziție. – V. înveseli.

înveselire sf [At: C. PETRESCU, I., II, 174 / Pl: ~ri / E: înveseli] 1 Dobândire a unei stări de veselie Si: înveselit1 (1), învoioșare (1). 2 (Pex) Stare de bună dispoziție Si: înveselit1 (2), învoioșare (2). 3 (Pex) Petrecere în veselie Si: înveselit1 4-5 (Fig) Dare a unui aspect mai puțin (mohorât sau) monoton Si: înveselit^{1 (4-5). 6 înseninare a cerului Si: înveselit1 (6). 7 (Pex) Ospăț.

ÎNVESELIRE, înveseliri, s. f. Acțiunea de a (se) înveseli și rezultatul ei; veselie, bună dispoziție. Bădia Mitriță își turnă, dădu de dușcă, pe urmă îl privi pe Ghiță cu înveselite, răsucindu-și sfîrcurile mustăților. C. PETRESCU, Î. II 174.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înveselire s. f., g.-d. art. înveselirii; pl. înveseliri

înveselire s. f., g.-d. art. înveselirii; pl. înveseliri

înveselire s. f., g.-d. art. înveselirii; pl. înveseliri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVESELIRE s. (pop.) veselire.

ÎNVESELIRE s. (pop.) veselire.

Intrare: înveselire
înveselire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveselire
  • ‑nveselire
  • înveselirea
  • ‑nveselirea
plural
  • înveseliri
  • ‑nveseliri
  • înveselirile
  • ‑nveselirile
genitiv-dativ singular
  • înveseliri
  • ‑nveseliri
  • înveselirii
  • ‑nveselirii
plural
  • înveseliri
  • ‑nveseliri
  • înveselirilor
  • ‑nveselirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înveselire, înveselirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înveseli și rezultatul ei; bună dispoziție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: veselie veselire
    • format_quote Bădia Mitriță își turnă, dădu de dușcă, pe urmă îl privi pe Ghiță cu înveselite, răsucindu-și sfîrcurile mustăților. C. PETRESCU, Î. II 174. DLRLC
etimologie:
  • vezi înveseli DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.