13 definiții pentru învingere
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
ÎNVINGERE, învingeri, s. f. Acțiunea de a învinge și rezultatul ei. – V. învinge.
ÎNVINGERE, învingeri, s. f. Acțiunea de a învinge și rezultatul ei. – V. învinge.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învingere sf [At: PRAXIUL, ap. GCR I, 15/2 / V: (înv) ~nce~, învencere, ~ncire, vencere, vincere, vincire / Pl: ~ri / E: învinge] 1 Înfrângere a unui adversar în luptă Si: învins1 (1), (înv) învincătură (1). 2 Dovedire a superiorității într-o întrecere sportivă Si: învins1 (2), (înv) învincătură (2). 3 Autocontrol al pasiunilor, slăbiciunilor proprii Si: învins1 (3), (înv) învincătură (3). 4 Aflare sub influența unei mari pasiuni Si: învins1 (4), (înv) învincătură (4). 5 (Înv) Obligare de a plăti o datorie, o dare etc. Si: învins1 (5). 6 (Reg; nob) Luptă. 7 (Înv) Prevalare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVINGERE s. f. Acțiunea de a învinge.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
învingere f. acțitmea de a învinge și rezultatul ei: victorie, înfrângere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învíngere f. Acțiunea de a învinge, biruință, victorie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
învincere sf vz învingere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învincire sf vz învingere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
învingere s. f., g.-d. art. învingerii; pl. învingeri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învingere s. f., g.-d. art. învingerii; pl. învingeri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învingere s. f., g.-d. art. învingerii; pl. învingeri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
învencere sf vz învingere
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ÎNVINGERE s. v. înfrângere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVINGERE s. înfrîngere, (înv.) poticală, risipă, spargere. (După ~ cotropitorilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
învingere, învingerisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a învinge și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: înfrângere
etimologie:
- învinge DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.