opțiuni
  • info

6 definiții pentru învoit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVOIT, -Ă, învoiți, -te, adj. (Rar) Care s-a stabilit în urma unei înțelegeri; convențional. – V. învoi.

ÎNVOIT, -Ă, învoiți, -te, adj. (Rar) Care s-a stabilit în urma unei înțelegeri; convențional. – V. învoi.

învoit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: învoi] 1-5 Învoire (1-2, 6-8). 6 Convenție. 7 Favorizare. 8 (Înv) Acord. 9 Consimțământ (2). 10-13 Învoire (13-14, 21).

învoit2, ~ă a [At: NECULCE, ap. LET. II, 349/17 / Pl: ~iți, ~e / E: învoi] 1 (Înv) 1 Permis. 2 Căruia i s-a dat voie. 3 (Spc; d. militari) Căruia i s-a dat o permisie. 4 Ajuns la o înțelegere cu cineva. 5 (Înv; d. afaceri; udp „cu”) Care este înțeles. 6 (D. lucrători cu ziua) Tocmit. 7 (Rar) Care s-a stabilit în urma unei înțelegeri Si: convențional (1). 8 Căruia i s-a permis să lipsească pentru scurt timp de la școală, serviciu, cazarmă etc.

ÎNVOIT, -Ă, învoiți, -te, adj. (Rar, despre semne, litere etc.) Convențional. Trimetea în fiecare săptămînă cu de-amănuntul știri despre tot ce se-ntîmpla acolo, scrise cu semne învoite, așa că să fi căzut chiar o scrisoare în mîna cuiva străin, nimica n-ar fi înțeles. CARAGIALE, O. III 88.

învoít, -ă adj. Care are voĭe (permisiune): soldațĭ învoițĭ să ĭasă în oraș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învoit adj. m., pl. învoiți; f. sg. învoită, pl. învoite

Intrare: învoit
învoit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învoit
  • ‑nvoit
  • învoitul
  • învoitu‑
  • ‑nvoitul
  • ‑nvoitu‑
  • învoită
  • ‑nvoită
  • învoita
  • ‑nvoita
plural
  • învoiți
  • ‑nvoiți
  • învoiții
  • ‑nvoiții
  • învoite
  • ‑nvoite
  • învoitele
  • ‑nvoitele
genitiv-dativ singular
  • învoit
  • ‑nvoit
  • învoitului
  • ‑nvoitului
  • învoite
  • ‑nvoite
  • învoitei
  • ‑nvoitei
plural
  • învoiți
  • ‑nvoiți
  • învoiților
  • ‑nvoiților
  • învoite
  • ‑nvoite
  • învoitelor
  • ‑nvoitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învoit, învoităadjectiv

  • 1. rar Care s-a stabilit în urma unei înțelegeri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: convențional
    • format_quote Trimetea în fiecare săptămînă cu de-amănuntul știri despre tot ce se-ntîmpla acolo, scrise cu semne învoite, așa că să fi căzut chiar o scrisoare în mîna cuiva străin, nimica n-ar fi înțeles. CARAGIALE, O. III 88. DLRLC
etimologie:
  • vezi învoi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.