6 definiții pentru învrăjbit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVRĂJBIT, -Ă, învrăjbiți, -te, adj. Care este în vrajbă, certat cu cineva; înfuriat, mâniat, întărâtat. – V. învrăjbi.

ÎNVRĂJBIT, -Ă, învrăjbiți, -te, adj. Care este în vrajbă, certat cu cineva; înfuriat, mâniat, întărâtat. – V. învrăjbi.

învrăjbit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: învrăjbi] 1 Dușmănie. 2-4 Îvrăjbire (2-4). 5 Animozitate (2). 6 (Înv) Pedeapsă.

învrăjbit2, ~ă a [At: PRAV. MOLD. 37/2 / Pl: ~iți, ~e / E: învrăjbi] 1 a Care este în vrajbă cu cineva Si: îndușmănit, învrăjmășit. 2 a Certat cu cineva. 3-4 a, av (D. oameni și manifestările lor) (Care este) plin de dușmănie. 5 a Înfuriat. 6 a Instigat la revoltă.

ÎNVRĂJBIT, -Ă, învrăjbiți, -te, adj. Care se află în raporturi de dușmănie; certat. Veneau oameni învrăjbiți între ei și pentru lucruri de nimic. VLAHUȚĂ, O. A. 293. Pe Golea nu vi-l dau vouă, Că și turci și arnăuți Tot de Golea sînt bătuți Și cu Golea învrăjbiți. TEODORESCU, P. P. 586.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVRĂJBIT adj. 1. v. certat. 2. v. dezbinat.

ÎNVRĂJBIT adj. 1. certat, supărat. (Familii ~.) 2. dezbinat, (înv.) despărțit. (Oameni ~.)

Intrare: învrăjbit
învrăjbit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învrăjbit
  • ‑nvrăjbit
  • învrăjbitul
  • învrăjbitu‑
  • ‑nvrăjbitul
  • ‑nvrăjbitu‑
  • învrăjbi
  • ‑nvrăjbi
  • învrăjbita
  • ‑nvrăjbita
plural
  • învrăjbiți
  • ‑nvrăjbiți
  • învrăjbiții
  • ‑nvrăjbiții
  • învrăjbite
  • ‑nvrăjbite
  • învrăjbitele
  • ‑nvrăjbitele
genitiv-dativ singular
  • învrăjbit
  • ‑nvrăjbit
  • învrăjbitului
  • ‑nvrăjbitului
  • învrăjbite
  • ‑nvrăjbite
  • învrăjbitei
  • ‑nvrăjbitei
plural
  • învrăjbiți
  • ‑nvrăjbiți
  • învrăjbiților
  • ‑nvrăjbiților
  • învrăjbite
  • ‑nvrăjbite
  • învrăjbitelor
  • ‑nvrăjbitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învrăjbit, învrăjbiadjectiv

  • 1. Care este în vrajbă, certat cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Veneau oameni învrăjbiți între ei și pentru lucruri de nimic. VLAHUȚĂ, O. A. 293. DLRLC
    • format_quote Pe Golea nu vi-l dau vouă, Că și turci și arnăuți Tot de Golea sînt bătuți Și cu Golea învrăjbiți. TEODORESCU, P. P. 586. DLRLC
etimologie:
  • vezi învrăjbi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.