11 definiții pentru învârtejire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVÂRTEJIRE, învârtejiri, s. f. Acțiunea de a (se) învârteji și rezultatul ei; învârtire; învârtitură, rotație; p. ext. agitație. – V. învârteji.

ÎNVÂRTEJIRE, învârtejiri, s. f. Acțiunea de a (se) învârteji și rezultatul ei; învârtire; învârtitură, rotație; p. ext. agitație. – V. învârteji.

învârtejire sf [At: CANTEMIR, HR. 299 / V: ~tij~, ~toj~ / Pl: ~ri / E: învârteji] 1 Luare într-un vârtej. 2 Învârtire în vârtejuri a apei Si: învolburare (1). 3 Urcare în spirală a fumului. 4 Transformare. 5 Însănătoșire. 6 (Înv) întoarcere bruscă din drum. 7 (Spc) Răsucire a pâinii în cuptor. 8 (Reg) Schimbare în bine. 9 (Pex) Agitație. 10 (Pop) Rotație.

învârtejire f. întoarcere pripită: mâine să faci poruncă de învârtejire Neagului OD.

învârtijire sf vz învărtejire

învârtojire sf vz învârtejire

ÎNVÎRTEJIRE, învîrtejiri, s. f. Acțiunea de a (se) învîrteji. 1. Mișcare în vîrtej, învîrtire în cerc; învîrtitură, rotație; p. ext. agitație. Învîrtejirea nervoasă, tensiunea neomenească de atîtea ore scădea într-o sfîrșeală trecătoare. CAMIL PETRESCU, P. V. 22. 2. (Învechit) Întoarcere din drum, înapoiere grabnică. Mîne să-mi faci carte către Barbu și poruncă de invîrtejire Neagului. ODOBESCU, S. A. 98.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învârtejire s. f., g.-d. art. învârtejirii; pl. învârtejiri

învârtejire s. f., g.-d. art. învârtejirii; pl. învârtejiri

învârtejire s. f., g.-d. art. învârtejirii; pl. învârtejiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVÂRTEJIRE s. v. învolburare.

ÎNVÎRTEJIRE s. învolburare, zbatere, (reg.) vîrtejuire. (~ apelor vijelioase.)

Intrare: învârtejire
învârtejire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învârtejire
  • ‑nvârtejire
  • învârtejirea
  • ‑nvârtejirea
plural
  • învârtejiri
  • ‑nvârtejiri
  • învârtejirile
  • ‑nvârtejirile
genitiv-dativ singular
  • învârtejiri
  • ‑nvârtejiri
  • învârtejirii
  • ‑nvârtejirii
plural
  • învârtejiri
  • ‑nvârtejiri
  • învârtejirilor
  • ‑nvârtejirilor
vocativ singular
plural
învârtijire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
învârtojire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învârtejire, învârtejirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) învârteji și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Învîrtejirea nervoasă, tensiunea neomenească de atîtea ore scădea într-o sfîrșeală trecătoare. CAMIL PETRESCU, P. V. 22. DLRLC
  • 2. învechit Întoarcere din drum, înapoiere grabnică. DLRLC
    • format_quote Mîne să-mi faci carte către Barbu și poruncă de invîrtejire Neagului. ODOBESCU, S. A. 98. DLRLC
etimologie:
  • vezi învârteji DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.