opțiuni
  • info

11 definiții pentru învălmășit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂLMĂȘIT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Aruncat de-a valma, în dezordine, îngrămădit, îmbulzit. 2. Fig. Zăpăcit, încurcat, tulburat; dezorientat, confuz. [Var.: învălmășat, -ă adj.] – V. învălmăși.

ÎNVĂLMĂȘIT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Aruncat de-a valma, în dezordine, îngrămădit, îmbulzit. 2. Fig. Zăpăcit, încurcat, tulburat; dezorientat, confuz. [Var.: învălmășat, -ă adj.] – V. învălmăși.

învălmășit1 sn [At: DAms / V: ~șat / Pl: ~uri / E: învălmăși] 1 Învălmășeală (1). 2 Învălmășire (2). 3 (Șfg) Încurcătură. 4 Confuzie.

învălmășit2, ~ă a [At: PANN, P. V. III, 132/30 / V: (rar) ~șat / E: învălmăși] 1 Amestecat de-a valma Si: îngrămădit, răscolit. 2 Aruncat în dezordine. 3 (Fig; d. oameni) Zăpăcit. 4 (Fig; d. oameni) Dezorientat. 5 (Fig; d. situații, probleme) Confuz. 6 (D. o persoană) Pierdut în mulțime.

ÎNVĂLMĂȘIT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Amestecat, aruncat de-a valma, în neorînduială, în dezordine; îngrămădit, îmbulzit. Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite. SADOVEANU, O. VII 208. La marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele... învălmășite și încurcate. REBREANU, I. 51. ♦ (Despre obiecte) Dezordonat, răvășit. Ghemuită într-un ungher al iatacului, cu straiul învălmășit pe ea și boțit. SADOVEANU, D. P. 99. 2. Fig. (Despre oameni, p. ext. despre gînduri, minte) Zăpăcit, tulburat, buimăcit, încurcat, dezorientat, confuz. Gînduri învălmășite îi năvăleau năprasnic la porțile minții. VLAHUȚĂ, O. A. 123. Capii umblau învălmășiți, fără să știe ce să facă. BĂLCESCU, O. II 118. ◊ (Adverbial) Mintea-mi arde-nvălmășită. VLAHUȚĂ, P. 83. Acest răvaș e pentru tine, zise Iliescu învălmășit. NEGRUZZI, S. I 22. – Variante: învălmășat, -ă (SADOVEANU, O. VI 29, ODOBESCU, S. II 6), vălmășit, -ă (BENIUC, V. 79, MACEDONSKI, O. III 48) adj.[1] modificată

  1. În original, probabil incorect: Variante: valmășit, -ă. — cata

învălmășit a. foarte confuz: mintea ’mi arde ’nvălmășită.

învălmășít, -ă adj. Amestecat în grămadă. – Și vălm-

ÎNVĂLMĂȘAT, -Ă adj. v. învălmășit.

ÎNVĂLMĂȘAT, -Ă adj. v. învălmășit.

ÎNVĂLMĂȘAT, -Ă adj. v. învălmășit.

învălmășat1 sn vz învălmășit1

învălmășat2, ~ă a vz învălmășit2

VĂLMĂȘIT, -Ă adj. v. învălmășit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învălmășit adj. m., pl. învălmășiți; f. sg. învălmășită, pl. învălmășite

Intrare: învălmășit
învălmășit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălmășit
  • ‑nvălmășit
  • învălmășitul
  • învălmășitu‑
  • ‑nvălmășitul
  • ‑nvălmășitu‑
  • învălmășită
  • ‑nvălmășită
  • învălmășita
  • ‑nvălmășita
plural
  • învălmășiți
  • ‑nvălmășiți
  • învălmășiții
  • ‑nvălmășiții
  • învălmășite
  • ‑nvălmășite
  • învălmășitele
  • ‑nvălmășitele
genitiv-dativ singular
  • învălmășit
  • ‑nvălmășit
  • învălmășitului
  • ‑nvălmășitului
  • învălmășite
  • ‑nvălmășite
  • învălmășitei
  • ‑nvălmășitei
plural
  • învălmășiți
  • ‑nvălmășiți
  • învălmășiților
  • ‑nvălmășiților
  • învălmășite
  • ‑nvălmășite
  • învălmășitelor
  • ‑nvălmășitelor
vocativ singular — —
plural — —
învălmășat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălmășat
  • ‑nvălmășat
  • învălmășatul
  • învălmășatu‑
  • ‑nvălmășatul
  • ‑nvălmășatu‑
  • învălmășată
  • ‑nvălmășată
  • învălmășata
  • ‑nvălmășata
plural
  • învălmășați
  • ‑nvălmășați
  • învălmășații
  • ‑nvălmășații
  • învălmășate
  • ‑nvălmășate
  • învălmășatele
  • ‑nvălmășatele
genitiv-dativ singular
  • învălmășat
  • ‑nvălmășat
  • învălmășatului
  • ‑nvălmășatului
  • învălmășate
  • ‑nvălmășate
  • învălmășatei
  • ‑nvălmășatei
plural
  • învălmășați
  • ‑nvălmășați
  • învălmășaților
  • ‑nvălmășaților
  • învălmășate
  • ‑nvălmășate
  • învălmășatelor
  • ‑nvălmășatelor
vocativ singular — —
plural — —
vălmășit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălmășit
  • vălmășitul
  • vălmășitu‑
  • vălmășită
  • vălmășita
plural
  • vălmășiți
  • vălmășiții
  • vălmășite
  • vălmășitele
genitiv-dativ singular
  • vălmășit
  • vălmășitului
  • vălmășite
  • vălmășitei
plural
  • vălmășiți
  • vălmășiților
  • vălmășite
  • vălmășitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învălmășit, învălmășităadjectiv

  • 1. Aruncat de-a valma, în dezordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbulzit îngrămădit
    • format_quote Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite. SADOVEANU, O. VII 208. DLRLC
    • format_quote La marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele... învălmășite și încurcate. REBREANU, I. 51. DLRLC
    • 1.1. Despre obiecte: dezordonat, răvășit. DLRLC
      sinonime: dezordonat răvășit
      • format_quote Ghemuită într-un ungher al iatacului, cu straiul învălmășit pe ea și boțit. SADOVEANU, D. P. 99. DLRLC
  • 2. figurat Buimăcit, confuz, dezorientat, tulburat, zăpăcit, încurcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: buimăcit confuz dezorientat tulburat zăpăcit încurcat
    • format_quote Gînduri învălmășite îi năvăleau năprasnic la porțile minții. VLAHUȚĂ, O. A. 123. DLRLC
    • format_quote Capii umblau învălmășiți, fără să știe ce să facă. BĂLCESCU, O. II 118. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Mintea-mi arde-nvălmășită. VLAHUȚĂ, P. 83. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Acest răvaș e pentru tine, zise Iliescu învălmășit. NEGRUZZI, S. I 22. DLRLC
etimologie:
  • vezi învălmăși DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.