opțiuni
  • info

6 definiții pentru învățător (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂȚĂTOR, -OARE, învățători, -oare, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutor. ♦ Persoană care învață sau instruiește pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor. II. Adj. (Înv.) Care învață, care sfătuiește. – Învăța + suf. -ător.

ÎNVĂȚĂTOR, -OARE, învățători, -oare, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutor. ♦ Persoană care învață sau instruiește pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor. II. Adj. (Înv.) Care învață, care sfătuiește. – Învăța + suf. -ător.

învățător, ~oare [At: COD. VOR. 122/6 / Pl: ~i, ~oare / E: învăța + -(ă)tor)] 1 a (Înv) Care transmite sistematic cunoștințe. 2 a Care sfătuiește. 3 a (Înv) Plin de învățăminte Si: instructiv. 4 smf Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală Si: dascăl, institutor, învățătoreasă, învățătoriță. 5 smf Persoană care instruiește pe cineva Si: magistru, preceptor, instructor, (iuz) năstăvitor. 6-7 smf (Inițiator sau) propagator al unei doctrine Si: îndrumător, povățuitor, sfătuitor 8 sm (Înv; îs) ~iu de leage Cunoscător al legilor Cf jurist, juristconsult. 9 sm (Înv; îs) ~ de suflete Preot.

ÎNVĂȚĂTOR1, -OARE, învățători, -oare, adj. (Învechit) Care învață, instruiește, sfătuiește. O broșură învățătoare meșteșugului de a face zahar. NEGRUZZI, S. I 3.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învățător s. m., adj. m., pl. învățători; f. sg. și pl. învățătoare, g.-d. sg. art. învățătoarei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVĂȚĂTOR adj. v. educativ, instructiv, îndrumător, moralizator, povățuitor, sfătuitor.

învățător adj. v. EDUCATIV. INSTRUCTIV. ÎNDRUMĂTOR. MORALIZATOR. POVĂȚUITOR. SFĂTUITOR.

Intrare: învățător (adj.)
învățător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învățător
  • ‑nvățător
  • învățătorul
  • învățătoru‑
  • ‑nvățătorul
  • ‑nvățătoru‑
  • învățătoare
  • ‑nvățătoare
  • învățătoarea
  • ‑nvățătoarea
plural
  • învățători
  • ‑nvățători
  • învățătorii
  • ‑nvățătorii
  • învățătoare
  • ‑nvățătoare
  • învățătoarele
  • ‑nvățătoarele
genitiv-dativ singular
  • învățător
  • ‑nvățător
  • învățătorului
  • ‑nvățătorului
  • învățătoare
  • ‑nvățătoare
  • învățătoarei
  • ‑nvățătoarei
plural
  • învățători
  • ‑nvățători
  • învățătorilor
  • ‑nvățătorilor
  • învățătoare
  • ‑nvățătoare
  • învățătoarelor
  • ‑nvățătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învățător, învățătoareadjectiv

etimologie:
  • Învăța + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.