învățătură sf [At: COD. VOR. 3/14 / Pl: -ri / E: învăța + -ătură] 1 (Înv) Deprindere. 2 Învățare (5). 3 Studiu al unei meserii, al unei cărți Si: școală, ucenicie. 4 (Pex) Materie de studiat. 5 Învățare (6). 6 Pregătire științifică Si: instrucție, carte. 7 Învățământ (9). 8 Erudiție. 9 (Pex) Înțelepciune. 10 (Îla) Cu ~ Erudit. 11 (Îla) Fără ~ Incult. 12 Sistem de îndrumări teoretice sau practice într-un anumit domeniu de activitate Si: doctrină. 13 Principiu teoretic sau practic Si: precept. 14 Experiență. 15 Lecție. 16 Pildă. 17 (Spc) Morală a unei fabule. 18 (Îe) A-i fi cuiva ceva de ~ A-i servi cuiva ceva drept experiență pentru a nu mai greși. 19 (Înv; îs) ~ bisericească Predică. 20 (Îas) Cazanie. 21 Sfat. 22 Îndemn. 23 (Îlav) Cu ~ra cuiva Povățuit, îndemnat de cineva. 24 (Înv) Dojană. 25 (Îe) A da cuiva o ~ A învăța minte pe cineva, punându-l în fața unui fapt neplăcut. 26 (Înv) Poruncă. 27 Însărcinare. 28 (Jur; înv; îe) A da ~ A da ordin Si: a porunci. 29 (Îlav) Cu ~ra cuiva Din ordinul cuiva. 30 (Îe) A călca ~ra A încălca legea. 31 (Îae) A nu urma poruncile bisericești.

ÎNVĂȚĂTURĂ, învățături, s. f. 1. Sistem de îndrumări teoretice și practice într-un anumit domeniu de activitate, doctrină; principiu teoretic sau practic. Partidul Muncitoresc Romîn, călăuzit de învățăturile lui Marx, Engels, Lenin și Stalin, conduce și mobilizează clasa muncitoare, în fruntea forțelor întregului popor muncitor, în lupta pentru desființarea exploatării omului de către om și pentru construirea socialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 176. Tezaurul învățăturii leniniste este imens. El reprezintă continuarea și îmbogățirea învățăturii marxiste în noile condiții ale epocii imperialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 1/1. Învățătura stalinistă despre limbă se dovedește a fi în domeniul toponimiei o călăuză tot atît de sigură ca și în acela al lingvisticii. IORDAN, N. L. XII. 2. Cunoștințe, cultură; înțelepciune. L-au trimes, că-i om cu-nvățătură, Poate că va face bine țării. BENIUC, V. 136. Învățătură am dobîndit de la unii și de la alții și de prin cărți. SADOVEANU, P. M. 17. Dormeau una peste alta vro cîteva sute de cărți vechi... pline de învățătură bizantină. EMINESCU, N. 38. 3. Studiu, școală; ucenicie. Peste puțin Radu își va isprăvi învățătura, va ieși în lume și va fi om cu vază și cu cătare printre ai săi. VLAHUȚĂ, O. A. 104. M-oi duce la școală, la învățătură. SBIERA, P. 152. Sfătuia pre oameni să-și dea copiii la învățătură. CREANGĂ, A. 2. ♦ (Învechit) Materie de studiu. Toate învățăturile pe care alți copii le învăța într-un an, el le învăța într-o lună. ISPIRESCU, L. 2. 4. Povață, sfat, pildă, lecție, morală. E o învățătură care-mi vine prea tîrziu. C. PETRESCU, C. V. 201. Îi dădui toate învățăturile trebuitoare, de cum adică urma să calce și să se cumpănească printre stîncile prăpăstioase ale coastelor muntelui. HOGAȘ, M. N. 184. Am avut ocaziunea de a pune... în aplicare învățăturile și povețele ce se găsesc în cartea ta. ODOBESCU, S. III 42. ◊ Expr. A-i fi cuiva (de sau spre) învățătură = a-i servi cuiva ca avertisment, ca lecție (pentru a nu mai repeta o greșeală). Să ne fie învățătură pentru altă dată! GALAN, B. I 400. Ceea ce mi se întîmpla era spre învățătura și spre pedeapsa mea. GALACTION, O. I 243. De vei păgubi în vreo neguțitorie, să-ți fie de învățătură! NEGRUZZI, S. I 251. Învățătură de minte = învățare de minte, v. învățare. Drept vorbind nu le-ar strica oleacă de învățătură de minte. VORNIC, P. 180.

ÎNVĂȚĂTURĂ ~i f. 1) Totalitate a tezelor teoretice și a îndrumărilor practice într-un domeniu de activitate; doctrină. 2) Ansamblu de cunoștințe acumulate de cineva; studii. 3) Proces de acumulare a cunoștințelor într-o instituție de învățământ. A se afla la ~. Drept la ~. 4) Concluzie dedusă din practica vieții sociale sau individuale; învățământ; lecție. ◊ A-i fi cuiva de (sau spre) ~ a-i servi drept povață pentru a se feri de greșeli. [G.-D. învățăturii] /a învăța + suf. ~ătură

învățătură f. rezultatul instruirii: 1. instrucțiune: a da copiii la învățătură; 2. știință de carte, erudițiune; 3. doctrină, disciplină; 4. sfat, povață: învățături părintești.

învățătúră f., pl. ĭ. Rezultatu învățăriĭ, lucru care te învață, învățămînt, povață: tata le dă fiilor bune învățăturĭ, învățătura uneĭ fabule (morala). Studiŭ, instrucțiune, școală: a da copiiĭ la învățătură, aceștĭ copiĭ aŭ o bună învățătură. Erudițiune, știință: învățătura Indienilor. Învățătură de minte, pățanie după care te cumințeștĭ, te astîmperĭ: această bătaĭe îĭ va fi acestuĭ băĭat spre învățătură de minte (saŭ spre învăț). Plin de învățăturĭ, instructiv.

învățătură s. f., g.-d. art. învățăturii; (principii, povețe) pl. învățături

învățătură s. f., g.-d. art. învățăturii; (principii, povețe) pl. învățături

învățătură s. f., g.-d. art. învățăturii; (principii, povețe) pl. învățături

ÎNVĂȚĂTURĂ s. 1. v. învățământ. 2. studiu, școală. (A plecat la ~.) 3. învățare, studiu, (înv.) deprindere. (S-a pus pe ~.) 4. carte, cultură, cunoștințe (pl.), instrucție, pregătire, studii (pl.), (înv. și pop.) slovă, (înv. și reg.) cărturărie, (reg.) scrisoare, (înv.) minte, pricopseală, pricopsire. (Om cu ~.) 5. v. știință. 6. doctrină, sistem, teorie. (~ economică; ~ lui Darwin.) 7. v. sfat. 8. v. pildă. 9. concluzie, învățăminte (pl.), (fig.) lecție. (A tras toate ~ile care se impuneau.) 10. v. morală. 11. v. precept. 12. v. parabolă.

ÎNVĂȚĂTURĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, deprindere, disciplină, dispoziție, dojană, dojenire, hotărâre, imputare, materie, morală, mustrare, obicei, obiect, obișnuință, observație, ordin, poruncă, reproș.

învățătură s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DEPRINDERE. DISCIPLINĂ. DISPOZIȚIE. DOJANĂ. DOJENIRE. HOTĂRÎRE. IMPUTARE. MATERIE. MORALĂ. MUSTRARE. OBICEI. OBIECT. OBIȘNUINȚĂ. OBSERVAȚIE. ORDIN. PORUNCĂ. REPROȘ.

ÎNVĂȚĂTURĂ s. 1. educație, instrucție, învățămînt, (înv.) pedeapsă. (Procesul de ~.) 2. studiu, școală. (A plecat la ~.) 3. învățare, studiu, (înv.) deprindere. (S-a pus pe ~.) 4. carte, cultură, cunoștințe (pl.), instrucție, pregătire, studii (pl.), (înv. și pop.) slovă, (înv. și reg.) cărturărie, (reg.) scrisoare, (înv.) minte, pricopseală, pricopsire. (Om cu ~.) 5. știință, (latinism rar) sapiență, (înv.) dăscălie. (O nouă ~.) 6. doctrină, sistem, teorie. (~ economică; ~ lui Marx.) 7. îndemn, îndrumare, povață, povățuire, sfat, vorbă, (pop.) învăț, (înv.) consiliu, cuget, dăscălie, gînd, povățuială, povățuitură, sfătuială, sfătuire, socoteală. (I-a ascultat ~.) 8. pildă, (înv.) paradigmă, (fig.) lecție. (A lua ~ de la cineva de felul cum...) 9. concluzie, învățămînt, (fig.) lecție. (A tras toate ~ile care se impuneau.) 10. morală, pildă, (rar) moralitate, (înv.) matimă. (~ unei fabule.) 11. normă, precept, principiu, regulă, (pop.) poruncă, (înv.) mărturie, porunceală, poruncită. (~ morală.) 12. pildă, (rar) parimie, (înv.) price. (Le-a spus o ~.)

CARTE CU ÎNVĂȚĂTURĂ s. v. cazanie, cuvânt, omilie, predică.

carte cu învățătură s. v. CAZANIE. CUVÎNT. OMILIE. PREDICĂ.

CARTE ROMÂNEASCĂ DE ÎNVĂȚĂTURĂ V. Pravila lui Vasile Lupu.

CAZANIA LUI VARLAAM (CARTE ROMÂNEASCĂ DE ÎNVĂȚĂTURĂ), carte de cult, cuprinzând evangheliile, cîteva legende hagiografice și primele încercări de versificare în limba română (un imn de laudă domnitorului și două imnuri religioase). Tipărită de mitropolitul Varlaam la Iași în 1643. Monument de limbă românească veche.

ÎNVĂȚĂTURĂ DE CREDINȚĂ, culegere cuprinzând normele de bază ale ortodoxiei, redate în trecut sub formă de întrebări și răspunsuri; catehism ortodox.

ÎNVĂȚĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE, operă de mare valoare literară și istorică a lui Neagoe Basarab (paternitate contestată de unii cercetători). Păstrate în manuscris slavon și în mai multe copii în traducere românească, dintre care cea mai veche datează din sec. 17. Lucrarea, cu o structură complexă, are o serioasă amprentă de originalitate, decurgând din trăsăturile specifice ale mediului și ale epocii în care a fost scrisă (sec. 16). Î. îmbină paginile moralizatoare cu cele de teorie politică (formulează concepția conducerii autoritare a statului fundamentată pe dreptate), gândirea socială, izvorâtă din experiența trăită, cu adevărate capitole de manual diplomatic, strategic și militar, cu reflecția filozofică și meditația lirică, fiind totodată un breviar de dogmatică și morală creștin-ortodoxă; ele se constituie într-un îndreptar pentru viitorul domn Teodosie, fiul lui Neagoe.

REPETITIO EST MATER STUDIORUM (lat.) repetiția este mama învățăturii – Precept folosit inițial în școlile de limbă latină și care a căpătat apoi valoare generală: prin repetare, cunoștințele se fixează mai temeinic.

VITA SINE LITTERIS MORS EST (lat.) viața fără învățătură este moarte – Maximă aducând elogiul instruirii și cultivării spiritului.

Repetitio est mater studiorum (lat. „Repetiția este mama învățăturii”) – precept profesoral din școlile vechi cu predare în limba latină. Atribuirea acestui dicton lui Quintilian, care a condus una dintre cele mai vestite școli din Roma, n-a putut fi confirmată prin dovezi. Se citează spre a sublinia valoarea repetiției pentru consolidarea și fixarea studiilor, ele asigurînd o deosebită temeinicie celor învățate. IST.

Чтение – лучший способ обучения (rus. „Lectura, iată învățătura cea mai bună”) – Cugetarea aceasta e un elogiu adus cărților, un îndemn la citit. Ea poartă semnătura marelui poet rus Pușkin, într-o scrisoare adresată fratelui său la 21 iulie 1822 și dată publicității în 1858. Cu două veacuri mai înainte, cronicarul nostru Miron Costin, în predoslovia la Neamul Moldovenilor din ce țară au ieșit strămoșii lor, exprima aceeași părere în dulce grai moldovenesc: „Nu ieste alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viiața omului zăbavă decîtu cetitul cărților”. LIT.

tobă de carte / de învățătură expr. foarte învățat, foarte instruit.